SĂRBĂTORI FERICITE! MAGIA HANUKKAH – FESTIVALUL LUMINILOR

Începând de aseară, evreii din întreaga lume celebrează Hanukkah, festivalul luminilor. Este o sărbătoare postbiblică ce comemorează rededicarea/ reinaugurarea Templului din Ierusalim. Cuvântul ebraic Hanukkah înseamnă „inaugurare”.

VERSIUNEA TALMUDULUI

Evenimentele care au inspirat sărbătoarea de Hanukkah au avut loc în jurul anului 200 î.Hr., când a fost interzis iudaismul şi poporului evreu i s-a impus venerarea zeilor greci. Soldații liderului seleucid au invadat Ierusalimul în 168 î.Hr., omorând oameni, profanând templul sfânt al oraşului, ridicând un altar închinat lui Zeus şi sacrificând porci în incintă. Evreii au reușit să îi învingă, să curețe templul, să reconstruiască altarul și să aprindă menora, lumină menţinută aprinsă în fiecare noapte, simbol al creaţiei şi cunoaşterii.

Conform Talmudului, se spune că în candele era suficient ulei de măsline pentru a menţine flacăra pentru o zi, însă focul a rămas aprins timp de opt nopţi, ceea ce a oferit evreilor suficient timp pentru a găsi provizii. Așa a apărut festivalul care ține opt zile. O altă versiune vine din Cartea Întâi a Macabeilor: sărbătoarea de opt zile ar fi fost dedicată redobândirii templului, fără nicio referire la miracolului candelelor.

INTERPRETAREA MODERNĂ

Interpretarea istoricilor moderni este complet diferită: lupta ar fi fost de fapt un război civil între două tabere iudaice (cei care asimilaseră cultura impusă, adoptând religia şi cultura siriană şi cei care doreau reîntoarcerea la vechile credinţe iudaice). A învins tradiția. Unii cercetători susțin că primul Hanukkah ar fi fost o sărbătoare tardivă de Sukkot, eveniment ratat în timpul revoltei (una dintre cele mai importante sărbători iudaice, formată din şapte zile de ospăţ, rugăciune şi festivităţi).

Este o sărbătoare minoră, în timpul căreia în iudaism munca, studiul și alte activități nu sunt interzise.

În fiecare seară de Hanukkah, se aprinde o lumânare având ca scop să reamintească minunea în public. Lumânările se pun într-un sfeșnic numit hanuchia. Se aprind odată cu lăsarea nopții şi se asează undeva la vedere (la fereastră sau în pragul usii). În prima zi se așează prima lumânare în brațul cel mai din dreapta și, înainte de a o aprinde, se recită binecuvântările: prima binecuvântare se referă la porunca divină de a aprinde lumânările de Hanukkah, a doua reamintește obligația de a mulțumi divinului pentru miracolele din trecut, dar și din prezent, iar a treia exprimă recunoștința pentru viața și susținerea primite. Toate trei însumează simbolic relația oamenilor cu divinul și cu tradiția.

Astfel de sărbători sunt și ocazii de bucurie, de timp petrecut cu familia și prietenii și un bun prilej pentru exprimarea recunoștinței. Masa festivă de Șabat, Sederul de Pesah, aprinderea lumânărilor de Hanukkah sunt ritualuri prin care se reface legătura cu divinul, în special acasă, dar și în sinagogi. Indiferent cât de simplu sau spectaculos alege fiecare să sărbătorească, este importantă păstrarea contactului cu tradiția, istoria, strămoșii.

SIMBOLISTICĂ

Menora mică este un candelabru cu șapte brațe și aproape orice familie evreiască are așa ceva în casă. Este un obiect decorativ, în amintirea menorei din Templul din Ierusalim, care avea 1,60 m și era făcută din aur. Instrucțiunile pentru realizarea ei sunt menționate în Tora, dar nu este clar dacă brațele erau curbate sau drepte. În vârful lor era recipientul pentru uleiul de măsline sfințit, care ardea toată noaptea.

Hanuchia este un candelabru cu 9 brațe: 8 pentru fiecare lumânare aprinsă zilnic, iar în al nouălea se așează lumânarea cu care sunt aprinse celelalte. Se folosește în fiecare an, în amintirea miracolelor de Hanukkah.

De Şabat, lumânările de Hanuca se aprind cu circa o jumătate de oră înaintea celor de Şabat, puțin înaintea asfinţitului. Luminile trebuie sa ardă cel putin 30 de minute şi pot să continue să ardă toată noaptea, undeva într-un loc vizibil și sigur.

Pe vremuri, cele șapte brațe ale unei menore uriașe din aur, erau aprinse permanent în interiorul Templului, ca simbol al luminii divine și al spiritualității umane. Chiar dacă nu se mai știe unde se află menora, după distrugerea Templului, rolul ei a fost preluat de milioane de menore mici, cu 9 brațe (hanuchiot, pl – hanuchia, sg).

TRADIȚII LUDICE, CULINARE, MUZICALE

Specific sărbătorii de Hanukkah este jocul cu tradiționalul titirez: dreidl. De obicei are patru fețe, pe care sunt inscripționate literele ebraice NUN, GHIMEL, HEI și ȘIN (sau PE). Aceste litere reprezintă inițialele frazei “Nes Gadol Haia Șam/ Po” (“O mare minune a fost acolo/ aici”). În diaspora, pentru a patra literă se folosește ȘIN (de la “șam” = “acolo”), în timp ce în Israel, este PE (de la “po” = “aici”). Jocul pare a fi inspirat de un obicei german din perioada medievală. Poate fi jucat în doi sau mai mulți, pe bănuți de ciocolată (Hanuca ghelt, în idiș) sau pe boabe de fasole. Iată regulile: fiecare participant depune un bănuț/ o boabă și învârte titirezul. În funcție de ce literă iese, jucătorul urmează indicațiile: nu face nimic dacă iese NUN = nișt (nimic, în idiș), ia tot dacă iese GHIMEL = ganz, ia doar doar jumătate la HEI = halb sau pune încă un bănuț/ o boabă pentru ȘIN = ștel arain (pune).

Aproape orice sărbătoare evreiască este însoțită de o vorbă: “Au încercat să ne omoare, nu au reușit, hai să mâncăm!” Gastronomia tradițională vine cu feluri de mâncare atrăgătoare, propunând și răsturnari creative : sufganiot (gogoși umplute cu dulceață), latkes/ evivot (chifteluțe de cartofi)’, cholent, brisket etc.