Când vorbim despre perioada interbelică, avem tendința să devenim ușor nostalgici și să idealizăm epoca. Poate de aceea se mai vorbește despre nava Transilvania cu o oarecare melancolie. S-a născut într-o „epocă de aur”, o perioadă de modernizare și dezvoltare industrială, dar a trăit doar o scurtă perioadă de strălucire. A sfârșit trist, transformată într-un morman de fier vechi. „Lebăda Mării Negre” a colindat timp de 37 de ani mările și oceanele lumii, dar a fost ucisă pe Dunăre de neglijența autorităţilor din Galați.
Nava Transilvania pornește la drum
Prima navă de pasageri cu propulsie Diesel din Marina Comercială Română a fost lansată la apă pe 11 februarie 1938, iar pe 17 iunie, având la comandă pe Alexandru Ştiubei, pasagerul „Transilvania“ a plecat din șantierul naval din Danemarca spre România. După câteva croaziere pe Marea Neagră, la 13 septembrie a pornit în prima sa cursă regulată pe linia Constanţa – Alexandria – Haifa – Beirut – Pireu – Istanbul – Constanţa.
Din păcate, declanșarea celui de-al doilea război mondial a dus la o scădere a traficului maritim. Ca multe alte linii de navigație europene, Serviciul Maritim Român a modificat cursele navelor românești, printre care și a motonavelor Transilvania și Basarabia. După 1941, multe nave au fost rechiziționate de Marina Militară. Nu și cele două „lebede” „Transilvania” și „Basarabia”, în privința cărora, autoritățile române au acționat ferm și au impus păstrarea lor în Bosfor pe durata războiului.
În 1944, Misiunea Militară Germană solicită mareșalului Ion Antonescu transferul la Constanța a celor două nave sub pretextul „nevinovat” al efectuării unor transporturi ale trupelor germane. Intervenția locotenent-comandoruui Petru Popescu-Deveselu, care avea alte bănuieli, îl convinge pe Antonescu să mențină cele două pasagere la Istambul.
Liniștea nu a durat mult. După ocuparea Crimeii de către sovietici, a fost nevoie ca cele două nave să participe la evacuarea prizonierilor de război. Surpriză. În ultimul moment, poliția turcă retrage aprobarea de ieșire din port, ocupă nava Transilvania și demontează o parte din elementele esențiale din sistemul de navigație.
Urmează alte neașteptate situații și în cele din urmă, se obține eliberarea navelor. „Basarabia” a fost preluată de sovietici și rebotezată „Ukraina”, iar motonava „Transilvania” a rămas României și a reluat cursele cu un transport de emigranți evrei către Haiffa, Israel. Aceste curse aduceau României câștiguri importante în valută. Așadar, pentru următoarele curse regulate, navei i s-a mărit capacitatea de transport pasageri cu încă 360 de locuri (323 în garaj și 47 în paturi pliante). Cursele pe ruta Constanța-Marsilia au continuat cu aprobarea autorităților sovietice.
Un simbol istoric ucis de indolență
Avea eleganţă, era un exemplar rar, atrăgea turiştii români şi străini. I s-a spus “lebăda Mării Negre”, a strălucit din 1938 până în 1979, când a avut destinul “Titanicului”. Însă scufundarea nu a avut dramatismul naufragiului legendarului transatlantic. „Transilvania” noastră s-a scufundat în tăcere dintr-o greșeală impardonabilă. Fusese scoasă din exploatare în 1975, după 37 de ani de exploatare. Ajunsese într-o stare tehnică incertă, dar reparațiile nu se puteau efectua în șantierele navale din țară.
Nu s-a aprobat trimiterea în șantierul naval unde fusese construită, pentru a nu se cheltui valută. „Bătrâna doamnă” a fost plimbată de la o dană la alta de birocrația și nepăsarea statului român. Într-o zi, când nivelul Dunării scăzuse foarte mult, nava s-a răsturnat și a rămas încremenită în nisipurile de la Galaţi şi nimeni nu a mişcat un deget. Era o amintire a vremurilor pe care autorităţile comuniste o detestau. A trăit în glorie, dar a dispărut ca o epavă tristă pe malul Dunării, în faţa Liceului “Mircea cel Batrân”.
Timp de peste 20 de ani, nava Transilvania a navigat pe Marea Neagră, spre Varna, Burgas, Odesa, Crimeea, Soci, Suhumi, Batumi și Istanbul, dar a făcut și numeroase curse spre Haiffa, ajungând până în Egipt. Au urmat croaziere de lux pe Mediterană la standarde de confort ireproșabile, asigurate de un echipaj cu înalte calificări. A supravieţuit multor pericole, pe timp de război şi pace, dar a murit în România.
La 9 septembrie 1979, neexistând un remorcher disponibil, nu i-a fost schimbat ancorajul în ciuda scăderii nivelului Dunării, unde fusese abandonată. Astfel, la ora 8:15 pasagerul s-a răsturnat într-o dună de nisip din dana nr. 18 (km 150) de la Galaţi.
În anul 2009 s-a organizat o licitaţie de către ministerul transporturilor pentru dislocarea epavei, care a durat 2 ani și 3 luni. Nava Transilvania a fost tăiată în bucăți, unele cu inscripții importante. Totul a ajus la fier vechi. Nici măcar bucata cu numele navei cu litere în relief nu a fost păstrată pentru a fi expusă într-un muzeu. Fără regrete, s-a pus punct unei bucăți de istorie.
Dar istoria este în pericol să se repete. Am pus punct și acum se pare că o vom lua de la capăt. Două feriboturi, Eforie și Mangalia, se află în conservare și au fost scoase la licitație. Nimeni nu se grăbește să le cumpere. Vor avea aceeași soartă sau se va activa mintea românului cea de pe urmă?
Date tehnice:
Nava Transilvania:
– Constructor: „Burmeister & Wain’s“, Copenhaga – Danemarca;
– a fost lansată la apă la data de 11 februarie 1938; lucrările interioare au fost finalizate la 11 iunie 1938.
– corp din oţel, punte din oţel şi lemn, 6.672 trb., 3.918 trn., lungime: 128,55 m, lăţime: 17,61 m, înălţime: 9,22 m, pescaj: 5,75 m, echipaj: 156 membri, înălţime de construcţie: 8,50 m, propulsie: 2 motoare „Diesel“, combustibil: motorină.
– pasageri: 412 persoane, repartizaţi astfel: 2 apartamente de mare lux: 4 persoane, 6 cabine de lux: 12 persoane, 8 cabine semilux: 16 persoane, 32 cabine clasa I: 64 persoane: 43 cabine clasa a II-a: 100 persoane, 38 cabine clasa a III-a: 216 persoane.
Photo credit:
