VALERIA GAGEALOV – ELEGANȚĂ, DRAMĂ, PROFESIONALISM

Pe scena festivalului “Cerbul de Aur”, apoi la Paris pentru a-și urma soțul în misiunea sa diplomatică. O viață pe scenă. Totuși, povestea frumoasei actrițe Valeria Gagealov nu a fost mereu frumoasă.

S-a născut pe 9 decembrie 1931 la Galați și a absolvit IATC (Institutul de Artă Teatrală și Cinematagrafică) din București. A fost studenta Irinei Răchițeanu Sirianu. A absolvit ca șefă de promoție și a fost repartizată la Teatrul Național.

SCENA A IUBIT-O

Valeria Gagealov si Andrei Magheru, soțul său

Timp de 50 ani a interpretat nenumărate roluri: piesa “Oameni și șoareci”, de John Steinbeck, a avut un longeviv succes, jucându-se timp de 13 ani, iar pentru Sonia, din “Camera de alături” de Paul Everac, a primit Premiul de Creație, în 1983.

În anii 1970 și 1971, a fost prezentatoarea “Festivalului Internațional Cerbul de Aur”, la Brașov, prestație pentru care a primit Premiul Special al Juriului pentru Profesionalism și Eleganță.

Am avut ocazia să o vedem și în filme: “La „Moara cu noroc” (1957) – doamna în doliu, Mutter Courage (1962) – Yvette Pottier, “Castelul condamnaților” (1970) – bucătăreasa cehă Vlasta (nemenționată), “Mihai Viteazul” (1971) – dublaj de voce, “Serata” (1971), “Un august în flăcări” (1973), “Conspirația” (1973), “Departe de Tipperary” (1973), “Când trăiești mai adevărat” (1974), “Singurătatea florilor” (1976) – Ema, “Mihail, câine de circ” (1979) – Mary Emory, “Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu” (1980), “Ultima noapte de dragoste” (1980), “Bietul Ioanide” (1980) – dublaj de voce Doamna Lascaris etc.

Valeria Gagealov a jucat atât dramă, cât și comedie, comedie muzicală, roluri clasice sau moderne, creând roluri excepționale, în partituri generoase.

După 1990, Valeria Gagealov l-a însoțit pe Andrei Magheru, soțul său, la Paris, unde acesta era diplomat al Ambasadei Române și reprezentantul permanent al României la UNESCO. A fost ea însăși o reprezentantă a culturii românești. La întoarcere, i s-au oferit noi roluri, însă le-a refuzat.

“Am refuzat rolurile propuse de regizorii Ion Cojar și Horea Popescu considerând că, după 36 ani în care am servit cu dragoste și devotament prima scenă, platourile de filmare, Radioul și Televiziunea, fără să lipsesc de la vreo repetiție, înregistrare sau spectacol, este potrivit ca locul meu să poată fi oferit unor tineri talentați.”

Portretul Valeriei Gagealov a fost reprezentat pe un timbru poștal emis de Romfilatelia în anul 2004 în cadrul emisiunii “Stele de aur ale scenei și ecranului”, menită să promoveze valorile cultural-artistice românești. Au fost emise atunci 12 timbre poștale dedicate Marilor Actori Naționali considerați a face parte din generația de aur a teatrului și filmului românesc (Mircea Albulescu, Tamara Buciuceanu-Botez, Valeria Gagealov, Ileana Stana Ionescu, Draga Olteanu Matei, Marin Moraru, George Motoi, Sebastian Papaiani, Florin Piersic, Mitică Popescu, Sanda Toma și Olga Tudorache).

DRAMA PRIMEI CĂSNICII

În anii ‘50 , când avea doar 20 ani, a fost căsătorită cu actorul Constantin Codrescu. Nu a fost o perioadă blândă, întrucât soacra sa nu o agrea și a încercat să o înlăture din viața fiului său prin orice mijloace.

„N-a fost ușor. Erau destui împotriva noastră. Dar am avut un înger care ne-a vegheat. Un înger a venit și în altă noapte și a atenționat-o pe mătușa mea, Pena, soția fratelui mamei, sub chipul tatălui plecat spre stele al soției mele de atunci, Valeria. Acesta îi striga mătușii: ‘Salvați-o pe fiica mea! A fost otrăvită cu mătrăgună, boz și sticlă pisată! (…) În iarna anului 1951 mama era convinsă că, prin căsătoria mea, a pierdut susținerea morală și materială într-o perioadă de restriște a familiei noastre. Teroarea exercitată de organele de represiune au declanșat un dezechilibru grav în mintea și sufletul mamei. A devenit o ființă labilă, nesigură, care a început să caute în afara familiei soluții salvatoare, inspirate de spirite vrăjmașe. A intrat în legătură cu o țigancă vrăjitoare, iar răul inconștient a căzut ca un trăsnet asupra sufletului și trupului firav al soției mele, Valeria. Mintea bolnavă a mamei o socotea unica vinovată a îndepărtării mele de familie. În dimineața următoare visului mătușii, aceasta a venit disperată în camera noastră și ne-a relatat visul. Când i-am arătat fotografia tatălui Valeriei a rămas interzisă. L-a recunoscut. Așa am înțeles de unde avea ea dureri în zona stomacului, pierderi de cunoștință însoțite de leșinuri.” (Constantin Codrescu, interviu lumeabuna.ro)

A scăpat, dar căsnicia lor s-a destrămat.