TUDOR MUȘATESCU – BALUL MASCAT AL VORBELOR SERIOASE

Tudor Mușatescu: “FIECARE VOTEAZĂ CU CINE VREA ȘI DIN URNĂ IESE CINE TREBUIE.”

“Din ziua când începe să te înșele, nevasta gătește mai bine.” (din „Jurnalul unui burlac”, Tudor Mușatescu)

Așa o fi? Nu știm. Dar nici nu îl putem contrazice pe Tudor Mușatescu. Să nu uităm că “Titanic Valsul” său a avut 35 ridicări de cortină la o singură reprezentație, după cum spunea fiul său, Bogdan Mușatescu.

CINE A FOST TUDOR MUȘATESCU?

Apropo, știți ce v-ar fi răspuns Tudor Mușatescu dacă l-ați fi întrebat cine este … Tudor Mușatescu? Ar fi spus că este pseudonimul său. Un mușatism perfect, nu? Mai spunea că el crede că fiecare dintre noi suntem geamănul unui anonim. “Personal, am trăit mai multe vieţi, unele din ele îmi aparţineau numai mie, altora le-am împrumutat numele. Ce e foarte curios, e că cele cărora le-am dat numele meu sunt cele mai cunoscute.” (Tudor Mușatescu)

Tudor Mușatescu s-a născut pe 22 februarie 1903 la Câmpulung Muscel, în familia profesorului Alexandru Mușatescu și a Elenei (Vlădescu). A fost elev al Gimnaziului “Dinu Golescu” din Câmpulung, iar în 1919 a absolvit Liceul Sf Sava din București. Cinci ani mai târziu avea să devină licențiat al Facultății de Litere din cadrul Universității din București (specialitatea Franceză-Latină).

A urmat și Facultatea de Drept dar, contaminat de talentul artistic al mamei sale, a început să scrie încă din copilărie: a scris epigrame, a compus singur o revistă scrisă de mână, în patru pagini, al cărei abonat principal era bunicul său, cu versuri, schițe și o piesă de teatru (intitulată “Ardealul”), romane, dar succesul a venit din dramaturgie: comedii, vodeviluri, piese într-un act, scenete și cuplete, schițe umoristice.

Au rămas nepublicate multe piese scrise în colaborare cu Sică Alexandrescu (“Blockhaus”, “Figura de la Dorohoi”, “Sinaia la domiciliu”, “La iarbă verde”, “Teoria cocoșului”, “Călugărul din vechiul schit”, “Dumnezeu să-l ierte”, “Miss Romania”, “Birlic” etc) și cu V. Timuș (“Primăvara, bat-o vina!”, “Dragoste pe note”, “Așa începe dragostea” etc). Mușatescu spunea că ar fi scris 113 piese – trebuie să-l credem pe cuvânt.

Tatăl său îl indemna spre avocatură, mama, spre inginerie, nașul spera să ajungă medic, bunicul spera să devină un mare proprietar, iar niște unchi îl vedeau în diplomație sau ofițer de cavalerie. Era normal să se îndrepte spre teatru, nu? „Nimeni nu m-a sfătuit să mă fac ceea ce sunt şi nici n-a prevăzut c-o să ajung scriitor”, scria Tudor Muşatescu în Jurnalul său.

ACTIVITATE

A fost dramaturg, traducător, director de scenă și proprietar de teatru. Dintre titlurile sale, amintim: “Focurile de pe comori” (1923), “Panțarola” (1928), “Sosesc deseară” (1931), “Titanic-Vals” (1932), “…escu” (1933), “Visul unei nopți de iarnă” (1937), “Țara fericirii” (1946), “Madona” (1947), “Profesorul de franceză” (1948), “A murit Bubi” (1948), “Geamandura” (1950), “Burtă Verde” (1952), “Trenurile mele”, romanul “Mica publicitate” (1935), schițele umoristice “Nudul lui Gogu” (1928) și “Ale vieții valuri” (1932), aforisme “Fiecare cu părerea lui” (1970).

Sceneta umoristică “Titanic Vals” și “…escu” au fost și ecranizate. A tradus din Moliere, Maiakovski, Karel Capek. Primul său teatru a fost Teatrul Vesel (în Pasajul Eforie), deschis împreună cu Sică Alexandrescu, însă a fost distrus într-un incendiu. A deschis apoi, împreună cu Maria Filotti, Teatrul din Sărindar. Apoi a fost “Boema” (grădina de vară de pe str C A Rosetti) și “Teatrul Tudor Mușatescu”, într-o fostă sală de dans de pe str Lipscani (din echipă făceau parte Dina Cocea, Fory Etterle etc).

Tudor Mușatescu nu a fost agreat de regimul comunist din cauza … mușatismelor. “…de altfel, în “Titanic Vals” a supărat foarte tare autoritățile, ironizând obiceiuri care și acum se practică, de exemplu, să transmiți slujbele la radio. Pentru asta, Patriarhia a intervenit vehement, cerând tăierea replicilor respective. (…) Replica “Fiecare votează cu cine vrea și din urnă iese cine trebuie” a fost scrisă de Tudor Mușatescu”, povestea fiul său.

FAMILIA LUI TUDOR MUȘATESCU

Numele său de familie fusese de fapt Mușat, însă Maiorescu adăugase sufixul tatălui său, când îi fusese student. Tudor Mușatescu a fost îndrăgostit de Leny Caler, apoi s-a însurat cu Edith Heckter de care a divorțat în 1935. În 1939 s-a căsătorit cu actrița Ecaterina (Kitty) Stroescu, iar fiul lor, Bogdan Mușatescu a fost actor la Teatrul Național din București. Își dorise o fată pe care să o cheme Ioana, dar și-a iubit extrem de mult fiul. Nu a mai divorțat, deși nu îi era străină intenția.

A locuit pe str Luigi Cazzavillan, la nr 33 și avea un câine de pază, Cârnu. În 1916 a locuit la Iași, pe str Sf Teodor, nr 35 și pe str Hotin, nr 1. În ultima parte a vieții suferea de cancer în gât, dar își păstrase umorul. A murit pe 4 noiembrie 1970, la 67 ani, la București și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.

Să revenim la ceea ce îi plăcea cel mai mult: umorul. Dacă și-ar fi putut alege ce să fie în viață, i-ar fi placut să fie … mamă. Știți de ce nu a tradus mai mult din Moliere? Pentru că era ocupat să-l scrie pe Mușatescu. Bănuia că scrisese aproximativ 1000 acte și vreo 30,000 pagini. Prietenii cei mai buni i-au fost Arghezi și Camil Petrescu. De ce? Pentru că, deși aveau firi dificile, nu au reușit să-l supere niciodată. Nu confunda niciodată umorul cu mitocănia veselă.