Alain Delon și Vidra Orăstie.
Mulți tineri din generațiile botezate, ca într-un roman de science fiction, cu ultimele litere ale alfabetului se întreabă cu siguranță ce au în comun aceste nume. Cu atât mai puțin care ar fi legătura dintre ele și Alain Delon. Aparent, niciuna. Vidra (Favior) din Orăștie și Hațegana au fost branduri create în județul Hunedoara, în anii 60 – 70: haine de piele, căciuli de blană, cojoace, covoare și bere. Mai mult, nimic din biografia actorului Alain Delon, sex-simbolul acelor ani, nu sugerează vreo relație a vedetei cu România. Și totuși, există și în acest caz o poveste care poate să înceapă cu „A fost odată…”
Într-o postare anterioară am menționat perdelele de Pașcani. Cum aș putea uita cojoacele și covoarele realizate la Orăștie? Sau Cisnădie? Și neapărat, berea produsă la fabrica din Hațeg. Pentru niciunul dintre aceste produse, prețurile nu erau chiar accesibile. Se producea mult. Se exporta și mai mult. Nu găseai râvnitele cojoace în orice magazin. Puteai să obții unul dacă aveai relații la fabrică, dar se făcea și speculă.
În afara legendelor, au circulat, în ciuda secretoșeniei impuse de partidul comunist, povești adevărate, întâmplări mai mult sau mai puțin amuzante. Îți doreai să fii în trend cu un cojoc călduros și elegant? Te costa cam 10.000 de lei + șpagă, adică de vreo 4 ori salariul mediu al vremii.
Delonul și pălinca
An de an, la „Vidra Orăștie”- fostul “Favior”- se produceau circa 300.000 de cojoace. Nu îmbrăcai un cojoc marca Vidra fără relații sus-puse. Altfel, așteptai câteva luni. Nu erau ieftine, dar bărbații VIP din epoca socialistă nu puteau suporta gândul de a nu purta un alendelon.
Cojocul era botezat după cel mai frumos actor al perioadei, care purtase un cojoc autentic și o variantă a acestuia în „A fost cândva hoț”(1965) și “Rocco și frații săi”(1960). În ciuda interpretării remarcabile a protagoniștilor, ceea ce a rămas în amintirea colectivă a fost cojocul din piele întoarsă purtat de Alain Delon.
Până la vizita sa în România din 2017, faimosul actor nu știuse că celebrul său cojoc cu guler de miel se producea doar în România. Ironia sorții: puteai să cumperi faimoasele cojoace în Canada, Italia sau Rusia. Mai puțin în România. Doar dacă dețineai legal valută le găseai în shop-urile vremii. Astăzi, design-ul cojoacelor pentru femei poate părea mai “ciobănesc”, dar materialele erau de o calitate excepțională, și, la drept vorbind, nici modelele nu erau de lepădat: croieli în ton cu moda vremii, culori îndrăznețe.
Tot o tristă ironie este faptul că elegantul articol de îmbrăcăminte este cunoscut drept „delon” sau „alendelon”, nu „cojocul de Orăștie”.
delon s. n. (vest.) Haină de blană întoarsă, ca aceea purtată de Alain Delon ◊ „Mihai trecu în vestibul, își luă delonul, și-l puse pe umeri, se întoarse în sufragerie, acroșă o sticlă de palincă, deschise ușa și fără să o mai închidă porni pe scări în jos.” (Sursa www.dexonline.ro, R.lit. 17 V 84 p. 15 [pron. dëlõ] (din n.pr. [Alain] Delon)
Hațegana. Bere Hațegana!
„Hațegana” ne poate duce cu gândul la bine-cunoscutul dans din zona Hațegului, dar rămân la un subiect mai prozaic. Prozaic în sensul de comun, în niciun caz banal sau vulgar. Până și povestea acestei mărci este dulce-amăruie. Ideea înființării unei fabrici de bere a apărut în 1978.
Fiind îngrijorați de consumul mare de pălincă în zonă, conducătorii locali s-au gândit la bere ca un înlocuitor al țuicii, pe care minerii din Valea Jiului și muncitorii de la Combinatul Siderurgic Hunedoara o consumau în cantități mari. Nu, aceștia nu au renunțat la ”tăria” tradițională, dar s-au bucurat să-și potolească setea în zilele toride de vară cu noua marcă de bere.
Berea Hațegana nu a trecut granițele țării, dar înainte de 1989, “băutura răcoritoare” a fost apreciată de localnici și de turiștii care ajungeau în Județul Hunedoara. Nimeni nu-și bătea capul cu campaniile de marketing pentru faimoasa băutură pentru că nimeni nu era deranjat de sticlele urâte în care era ambalată, aceleași ca pentru uleiul alimentar. Era ieftină, potolea setea și curată (apa folosită la procesarea berii provenea din apele Râului Mare).
Marca mai există și astăzi în portofoliul Heineken, dar se fabrică în alte puncte de lucru: Miercurea-Ciuc, Târgu Mureș și Constanța.
Fabrica din Hațeg s-a “evaporat”. Totuși, mai avem câteva mărci românești apreciate, dar o parte din pașii parcurși înainte de 1989 s-au șters. Au rămas amintirile și legendele. Sau exponatele din muzee. Sau exemplarele păstrate la naftalină în casele bunicilor. Au fost, au trecut. E plăcut să ne amintim, să vorbim despre trecut, dar fără nostalgie. Important e ce ne va aduce viitorul.
Photo credit:(https://images.pressone.ro/…/06/09161348/alain-delon-3.jpg)[https://img.digitalag.ro/][https://s3.amazonaws.com/]https://www.mesagerulhunedorean.ro/…/10/02-hategana-83.jpg
