Primul hotel de 5 stele din România, Athenee Palace, a fost deschis pe 14 mai 1914. Și-a închis porțile pentru prima oară în cei 106 ani de existență, în 2020, din cauza pandemiei. Dar doar după ce a trecut prin două războaie mondiale, bombardamente, două cutremure, 39 ani de comunism, o revoluție. Și, să nu uităm, a fost gazdă pentru turiști, agenți secreți, aristocrați, ambasadori și jurnaliști celebri.
ISTORIE
A fost prima construcție cu mai multe etaje, cu schelet de beton armat, din Capitală. La inaugurare, hotelul oferea 149 camere, 10 apartamente și o fațadă în stil clasic, bogat decorată cu stucaturi. Clădirea a fost modernizată în 1937, beneficiind de planurile arhitectului Duiliu Marcu (cel care se ocupase și de Palatul Elisabeta și Palatul Victoria). Fațadele au primit arcade adâncite, au fost instalate cele mai moderne instalații, iar spațiile ample (holul principal, holul de onoare, saloanele) au fost îmbogățite cu piloni de marmură și aur, candelabre și canapele adânci.
O parte a clădirii a ars în urma bombardamentelor din 1944. Hotelul a fost refăcut în 1948, sub îndrumarea aceluiași arhitect. În anii ’70 a fost adăugată o aripă nouă de-a lungul Căii Victoriei, unde a fost amenajată o grădină cochetă. În urma cutremurului din 1977, structura de rezistență nu a fost afectată, însă existau crăpături ale fațadei. A fost ‘modernizat’ în 1983, pe gustul lui Ceaușescu. A avut de suferit în timpul evenimentelor din Decembrie 1989, fiind renovat în 1993.
După preluarea de către lanțul hotelier Hilton Worldwide, a urmat o perioadă de trei ani în care fost renovat și extins cu săli de conferințe și un centru de afaceri, apoi a fost redeschis ca Athenee Palace Hilton, în 1997. În 2021, hotelul a fost din nou renovat, fiind preluat de grupul Ana Hotels. În prezent, operează sub brandul InterContinental Athenee Palace Bucharest și beneficiază de 272 camere (dintre care 38 duble, 45 apartamente și 20 apartamente de lux) și 15 săli pentru evenimente și conferințe.
“Pe timpul lui Ceaușescu era interzisă servirea băuturilor alcoolice înainte de zece dimineața. Abia după ce apărea mira la televizor puteai să bei o bere. Miercurea era zi de pește. Doar dacă aveai pile primeai un șnițel acoperit cu cartofi prăjiți, să nu se vadă ce ai în farfurie! Mai erau obligatorii și garniturile de fulgi de creveți vietnamezi și legume fierte… Iar la 21.30 se stingea lumina, să gonești clienții. Recordul s-a bătut în ’85, când programul barului de noapte începea la opt seara și se încheia la zece! Oricum, clienții erau, în principal, studenți greci și arabi, că intrarea era pe valută, cinci dolari, deși consumația era în lei!”.(https://www.atheneepalace-hotel.ro). Evident că și copiii președintelui Ceaușescu frecventau barurile și restaurantele hotelului.
“Până la începerea primului război mondial, restaurantul a fost condus de baronul de Marsey, șef bucătar a fost Dubois, iar maitre d’hotel Chambasse. El servea la masă fiecare client cu plat-de-jour, aflat pe un cărucior argintat… Plat-de-jour diferea de la o zi la alta… Bucătăria era exclusiv franceză. La parter se afla o băcănie cu delicatese, un restaurant și un bar. Tot aici funcționa și vestitul salon de frizerie al lui “Ionică”. Barmanul de la Athenee Palace și coafezele de la Ionică erau persoanele cele mai informate din București. Ionică era frizerul personal al lui Carol al II-lea.” (“De la Hanul Șerban Vodă la Hotel Intercontinental”, Ion Paraschiv & Trandafir Iliescu).
ATHENEE PALACE ȘI CELEBRITĂȚILE
Hotelul a avut parte de celebritate atât în perioada interbelică, cât și în anii cenușii ai regimului comunist. Păstorel Teodoreanu a fost clientul barului de la intrare, ca și Nichita Stănescu sau Eugen Jebeleanu, Geo Bogza (care locuia vis-a-vis), Octavian Goga sau Camil Petrescu. Hotelul a fost gazdă pentru fotbaliști internaționali (Marco Van Basten, Edwin Van der Saar, Messi), muzicieni (Joe Cocker, formația Rolling Stones, Lady Gaga, Tom Jones), actori (Nicholas Cage, Brigitte Bardot), Paolo Coelho. Președintele Nixon a fost încântat de sarmalelele românești, în 1968.
CONTESA ROSA WALDECK
Pretențios și stilat, Athenee Palace a fost faimos în Europa celor două războaie mondiale. A găzduit agenți secreți, ofițeri, redacții internaționale, cartierul general al generalului Von Mackensen, pe John Reed, cel mai vestit corespondent de război american. Corespondenta revistei “Newsweek”, contesa Rosa Waldeck (1898 – 1982) a sosit în România în vara anului 1940 – pe 14 iunie, ziua când Germania a invadat Franța. A fost cazată la Athenee Palace până la finalul lui ianuarie 1941. Contesa este autoarea volumului “Athenee Palace”, o fină analiză a României și a Europei acelor ani, cea mai completă analiză, în opinia multora. Cartea a fost publicată și în limba română, la editura Humanitas.
Astăzi, Chef Marco, din luxosul restaurant „Roberto’s, a reintrodus în meniu un celebru „main course” interbelic: „Magret de canard cu andive și piure de cireșe”, servit pe timpuri în faimoasa „La Brasserie”, de pe colțul clădirii cu Calea Victoriei. Clienții simandicoși pot experimenta sofisticatul cocktail „Amalfi”, preferatul contesei Waldeck, cea care a descris atmosfera pitorească din hotel a anilor ’40.
Salonul “Diplomat” se află pe lista monumentelor istorice, fiind totodată și un etalon al acusticii. Din centrul spațiului, vorbitorul își poate auzi propriul ecou datorită splendidei cupole, iar auditoriul ascultă discursul fără să fie necesar un microfon.
AMINTIRI DE LA ATHENEE PALACE
“Era o unitate de confort cu servicii excelente … un personal corupt căutând întotdeauna să schimbe banii unui client, la rate de pe piața neagră, și o concurență continuă între femeile de moravuri ușoare pentru a partaja căldura patului unui client.” (C.L. Sulzberger, corespondent New York Times în al Doilea Război Mondial)
“Cel mai notoriu caravanserai din toată Europa… locul de intalnire al spionilor continentali, a conspiratorilor politici, aventurieri, vânători de concesiune, și manipulatori financiari.” (A.L. Easterman)
“Când ușa rotativă m-a aruncat pentru prima dată în răcoarea holului de la intrarea în Athenee Palace, m-am simțit puțin dincolo de curiozitatea jurnalistului ambulant pentru cea mai cunoscută pensiune a Balcanilor. Aterizând la Napoli în mai, călătorisem pe îndelete printr-o Italia mai uluitor de frumoasă decât oricând în ajunul nebuniei ei dezastruoase. Petrecusem două săptămâni în Iugoslavia (…). România trebuia să fie doar următoarea etapă scurtă pe a călătorie lungă în jurul războiului. (…)
Cel puțin așa fusese planul cu care plecasem din America spre Europa și nu aveam de unde să știu că aici, la acest elegant si ciudat hotel aveam să obțin prim-planul perfect al cuceririi naziștilor și colonizării Europei; un prim plan care, deși acoperea doar o lespede a Europei, nu și-a pierdut nimic din semnificație – în definitiv pentru un test de sânge este nevoie doar de o picătură de sânge.” (Contesa Waldeck)
Sursă foto: https://www.atheneepalace-hotel.ro
