Lipscani – RomaniaSweetRomania

Venind dinspre Calea Victoriei, nu poţi să ajungi la terasele din Centrul Vechi fără să observi clădirea monumentală a Băncii Naţionale a României. Faţada masivă dinspre str. Lipscani are o distincţie aparte şi o armonie care atrage privirea chiar dacă nu eşti un turist fanatic, cu camera foto mereu pregătită, plecat la vânătoare de frumuseţi arhitectonice.

Din întâmplare, chiar ai dat peste o capodoperă. Aici, pe Lipscani, se află fațada principală. Realizată din piatră, cu decoraţiuni atent alese, clădirea robustă îţi sugerează forţă. Poate chiar forţa banilor? Posibil. Dar înainte de a te gândi la serviciile financiare şi bancare asigurate de o bancă centrală, vei vedea o capodoperă. Dincolo de bani, vei vedea artă şi bun gust.

Nici celelalte faţade de pe str. Doamnei, str. Eugeniu Carada (considerat fondatorul acestei instituţii) şi Smârdan nu sunt mai prejos. Jocurile de forme şi dimensiuni, coloane, cupole, turnuri, grilaje decorative au o anumită ritmicitate. Deşi vorbim despre clădirea BNR, în patrulaterul format de cele patru străzi se află un complex de palate construite în diferite perioade. Toate ocupă teren parcă predestinat afacerilor bancare.

Iniţal, aici a existat Hanul Şerban Vodă (1683), un patrulater format din ziduri groase, fără ferestre spre exterior. Ruinele descoperite în perioada de reabilitare a Lipscanilor, în 2007, au scos la iveală o adevarată cetate cu o singură poartă care se închidea noaptea. Aici se cazau zarafii, bancherii din acele timpuri. Parţial, ruinele se pot vedea într-o structura acoperită cu sticlă (vezi foto).

Aşadar, după ce aţi savurat o masă gustoasă la una dintre micile restaurante din zonă, după o cafea energizantă, porniţi la pas spre acest reper bucureştean şi dacă timpul vă permite, puteţi adăuga în programul dvs.o vizită la Muzeul Băncii Naţionale. N-o să vă pară rău. Dacă nu ajungeţi în Bucureşti, încercaţi acest tur virtual:

NOTA: În ordinea cronologică a înfiinţării, Banca Naţională a României a fost cea de-a cinsprezecea bancă centrală a lumii.

Time to read: 2 minutes

În urmă cu vreo 20 de ani, bucureştenii ocoleau străduţele înguste din ceea ce era cunoscut drept “zona Lipscani”. Magazinele şi locuinţele vechi păreau mai curând un pericol decât o atracţie. Astăzi, turiştii în căutare de senzaţii tari cunosc bine zona. Nici studenţii nou veniţi în Bucureşti nu amână prea mult o escapadă în Centrul Vechi.

Pe o suprafaţă de 0,5 km², în spatele unor clădiri arhitectonice de o valoare deosebită, atracţiile secolului XX îşi aşteaptă petrecăreţii

Centrul Civic (Centrul Istoric) al Bucureştiului aparţine în mare măsură tinerilor, care l-au transformat într-un pol al distracţiei. Terasele cu mese înghesuite au apărut ca ciupercile în ultimii ani. De îndată ce se lasă seara, mesele sunt ocupate de grupuri gălăgioase de tineri care petrec ore întregi savurând diferite feluri de mâncare din bucătăria internaţională. Muzica tradiţională grecească, arăbească sau italienească e transmisă în surdină prin staţiile restaurantelor sau este interpretată în plină stradă de tineri artişti talentati şi dornici de popularitate.

Zona este plină de viaţă, nopţile sunt pline de bucurie, uneori prea gălăgioasă, pe cele câteva străduţe ticsite de terase. Însă Centrul Vechi nu se rezumă doar la această zonă. Centrul Istoric lărgit aşteaptă să fie descoperit: de la Piaţa Universităţii, Parcul Colţea, prin Bd. Hristo Botev, Biserica Sfântul Gheorghe (KM.0 al Bucureştiului), până la Centrul Comercial “Unirea”, de-a lungul Dâmboviţei şi a Bdului Elisabeta. Muzee, biserici, monumente, clădiri fascinante, construcţii în paragină, ruine, mici magazine cu suveniruri, fast-food-uri, cafenele si mici taverne, dar si Hanul lui Manuc, Muzeul Palatul Voievodal Curtea Veche, Teatrul de Comedie, teatrul de pe Lipscani, totul poartă amintirile trecutului şi amprenta prezentului.

Pasionat de istorie, gurmand sau amator de o beţie de pomină, aici nu poţi să te plictiseşti indiferent de vârstă, indiferent de anotimp.

Am decis să încep acest periplu prin Centrul Vechi cu o bijuterie: biserica Stavropoleos, care a redevenit mănăstire în 2008, când a avut loc şi reinfiinţarea Mănăstirii Stavropoleos ca mănăstire de obşte cu 6 monahii, stareţa fiind monahia Mihaela Luchian şi preot duhovnic, ierom. Iustin Marchiş.

Time to read: 2 minutes

Stavropoleos – mănăstirea din inima cetăţii