Angela Similea este o prezență rară astăzi, deși publicul și-o dorește din nou pe scenă. Scurtul său discurs pe scena Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” de acum câteva săptămâni a emoționat spectatorii acelei seri. Angela Similea se afla în sală și, deși nu a cântat, a urcat pe scenă pentru câteva minute. De fapt, artista a debutat chiar pe scena Teatrului de Revistă din București și a povestit circumstanțele în care a avut loc acest eveniment. Discursul Angelei este redat aici:
“Să alegem întotdeauna să ne sprijinim pe ce este frumos în viață.”
Angela împlinește 77 ani în această vară și în ultimii ani a preferat viața privată, extrem de discretă, ieșind din lumina reflectoarelor. Primul succes a fost premiul II la Festivalul Internațional Cerbul de Aur de la Brașov, din 1970. Dintre compozitorii care i-au oferit partituri îi amintim pe: Marius Țeicu, George Grigoriu, Florin Bogardo, Marcel Dragomir etc. Vocea ei specială a fost descrisă ca fiind “un glas vibrant, profund, cu o întindere muzicală inconfundabilă, cu un timbru vocal specific, o voce inimitabilă, dar și de neînlocuit” și “o voce cu nuanțe de cristal, cu un timbru aparte, inconfundabil”.
Angela Similea s-a retras din lumina reflectoarelor de un timp, dar este așteptată ȋn continuare pe scenă sau ȋn studio. Pȃnă atunci, rămȃne aceeași persoană discretă, cochetă, rafinată și atentă cu vorba, atitudinea, ţinuta.
Este cu siguranţă momentul perfect pentru a reasculta melodiile ei de Crăciun. Angela Similea nu a avut ȋn repertoriu colinde tradiţionale, ȋnsă colaborările cu Temistocle Popa, Marius Țeicu și Ovidiu Komornyik ne-au oferit splendide cȃntece care au surprins atmosfera acestei zile speciale. ‘Parcă ninge cu iubire ȋn ochii fiecărui om’, cum zice Angela.
Numele său, Ramon Tavernier, avea o sonoritate mult prea occidentală, așa că a fost forţat să apeleze la un pseudonim: Constantin Alexandru.
Născut la 19 decembrie 1927 la București, Ramon Tavernier a studiat pianul ȋncă din copilărie, apoi la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din Capitală (1948 – 1953) cu Ioan D. Chirescu (orchestraţie), Paul Constantinescu (armonie), Leon Kleper (compoziţie), Marțian Negrea, Theodor Rogalski și a fost unul dintre cei mai renumiţi orchestratori ai timpului său, alături de Sile Dinicu, Richard Oschanitzky, Cornel Popescu şi Richard Bartzer: peste 1000 partituri ale unor melodii romȃnești sau străine au fost oferite Radio-ului, Casei de Discuri Electrecord și cinematografiei.
Își dorise să studieze percuţia, dar nu a fost posibil din cauza unui accident la o mȃnă, motiv pentru care s-a ȋndreptat spre alte domenii ale artei sunetelor. Ramon Tavernier a fost fascinat de folclorul romȃnesc și a fost primul compozitor care a introdus naiul ȋn universul atȃt de expresiv al jazz-ului și al muzicii ușoare, astfel ȋncȃt Gheorghe Zamfir a studiat cu el, dar a avut și ocazia să ȋi interpreteze piesele, ca și Cătălin Tȃrcolea, cu care a realizat primul albul de jazz din lume (“Panpipe in jazz”). Prima melodie de acest gen a fost “Cum mă vezi și cum te văd”, interpretată de Aurelian Andreescu.
Și-a ȋnceput activitatea muzicală ca profesor de muzică la Palatul Pionierilor (1950-1952), apoi a fost orchestrator și colaborator permanent la Radiodifuziunea Romȃnă, pianist-corepetitor la Studiourile de dans bucureștene, la Corurile Fabricii Gh.Gheorghiu Dej, al Băncii Naționale și al Teatrului Țăndărică, redactor și secretar al casei de discuri Electrecord și membru al Uniunii compozitorilor și muzicologilor din RSR (ȋncepȃnd din 1969). Melodiile sale au primit numeroase premii, iar Tavernier a compus pentru interpreţi vestiţi: Angela Similea și Cornel Constantiniu (Dar nimeni nu-i ca noi), Margareta Pȋslaru (Cȋntec pentru lumină), Adrian Romcescu (Lacul), Ricky Dandel (De-or trece anii), Dan Spătaru (Ai trecut iar pe strada mea), Doina Badea (Lacrimi de fericire). Dintre compoziţiile sale, amintim: Nu încerca să te minți, Un trifoi cu patru foi, Dorința, Când ne întâlnim, Foaie verde, La Histria, Cȋmpii de aur sub soare, Înălțare, Darurile, Cȋntecul obârșiei, Tu crezi că a fost iubire-adevărată?, Vals, Coloana infinita, Cȋntec pentru lumină, Cȋntec tineresc, Cȋntec de drum, Cȋntecul călătorului ȋn toamnă, Darurile, Florile din fereastră, O stradă prea ȋngustă, Samba Bossa-Nova, Sub a ramurilor mreajă, Vreme bună, Dorul etc. Piesele sale au fost incluse pe discuri: Melodii de Ramon Tavernier, Rugăciuni fără frontieră, Naiul ȋn jazz (1979), Antologia muzicii romȃnești.
Inovatorul orchestrator al anilor ‘50 a compus și coloana sonoră a șase filme: Am fost 16 (Radu Cornea), Knock-out (regia Mircea Mureșan), Amintiri bucureștene (Radu Gabrea), Împușcături sub clar de lună (Mircea Mureșan), Porţile dimineţii (Radu Gurău), Calculatorul mărturisește (Radu Cornea).
“Este o personalitate marcantă a muzicii romȃnești, care și-a pus amprenta asupra artei din Romȃnia”, aprecia maestrul Eugen Bertea. Și nu exagerează, ȋntrucȃt Ramon Tavernier (Alexandru Constantin) a avut performanţe remarcabile ȋn condiţii dificile. În 2001 a fost premiat de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din Romȃnia cu Premiul de Excelenţă pentru ȋntreaga activitate profesională.
Compozitorul s-a retras de mulţi ani din agitaţia Capitalei, preferȃnd să locuiască ȋntr-o zonă pitorească din Moldova și s-a dedicat exclusiv muzicii religioase corale. CD-ul “Rugăciuni fără frontiere”, o colecţie de 19 miniaturi ȋncepȃnd cu “Cele 10 porunci” a fost premiat ȋn 2000 de UCMR, sunt bijuterii sonore cu mesaj dens și limbaj fin și reprezintă, așa cum el ȋnsuși mărturisește “numitorul comun al confesiunilor religioase creștine ce au la bază cultul Preasfintei Treimi și al Sfintei Fecioare Maria”.
“Compozitorul și-a pus ȋntrebări cu profunzime de spirit, iar ȋn răspunsuri relevantă este SMERENIA. Muzica lui Ramon Tavernier echilibrează, ȋmblȃnzește, conduce către opţiunea traiului ȋn legile spirituale; și la gȃndul potrivit căruia viaţa reprezintă o respiraţie ȋn veșnicie. Dar, ca să poţi vorbi cu folos, ca să comunici, trebuie să te asculte cineva. Așa s-au născut aceste ȋnregistrări… Suflet mȃndru și grav, Ramon nu a avut nevoie de speranţe ci doar de adevăr. Sărbătorile pe care le trăiește din plin ȋnseamnă pentru el izbucnirea din tăceri. Muzica lui Ramon, fie că e vorba de slagăre, fie de simple melodii, poartă cu ea subtilitatea compozitorului, fluidă, eterică, subtilă. Făcȃnd posibilă reȋntȃlnirea cu noi ȋnșine.” (Daniela Caraman Fotea).
“Tot ce faci să vină din convingerea cea mai adȃncă” – Ramon Tavernier.
RomaniaSweetRomania 