RÂUL CEL TĂCUT

Nu ştiu dacă există vreun bucureştean romantic care să caute pe malul Dâmboviţei un loc unde să viseze. Sau vreun bucureştean amator de plimbări care să pornească la pas pe malul apei. Râul acesta trece tăcut prin oraş; nu ne uimeşte, nu ne atrage, nu ne inspiră. În drumurile noastre zilnice cei mai mulţi dintre noi nici nu-l vedem. În goana noastra citadină poate-i aruncăm în fugă doar o privire cu coada ochiului.

TURCOAZ

Se spune că, dacă fiecare român ar trece măcar o dată pe an pe la lacul Ochiul Beiului, ar fi mult mai sănătos, iar depresia, o boală tot mai la modă, ar rămâne o necunoscută.

CARL LEHMANN: OMUL-MUNTE

“De Anul Nou sărbătorea într-un mod aparte, alături de motanul lui credincios. Îl vâra în rucsac și plecau împreună din centrul Brașovului la “Șapte scări”, cale de vreo 20 de kilometri, pe un ger de crăpau pietrele. Toată noaptea stăteau acolo, mâncau ceva, beau apă sau ceai cald din termos, apoi se întorceau acasă, ca doi prieteni de-o viață”

Verified by MonsterInsights