Bistriţa şi împrejurimile merită mai multă atenţie. Oraşul, pentru monumentele de arhitectură, siturile arheologice, bisericile, şcolile şi parcurile sale, iar împrejurimile, pentru peisaje, conace, parcuri dendrologice. O menţiune aparte merită localitatea Unirea şi Dealul Cocoş.
Category: POVESTI/ STORIES
CYCLAM -CINCI PETALE ȘI O EXPLOZIE CROMATICĂ
A fost floarea națională a Israelului până în 2013 și este floarea naționala a Ciprului.
11 – BLESTEM SAU BINECUVÂNTARE pentru “CLUJANA”?
La ȋnceput a fost “Fabrica de Piele Fraţii Renner & Co”.
Apoi i-au zis “Dermata”.
Mai tȃrziu au redenumit-o “Fabrica de ȋncălţăminte Janos Herbak”.
Apoi a fost “Fabrica de Pielărie și Încălţăminte Cluj”.
Apoi, “Clujana”.
Numărul 11 pare să influenţeze evoluţia fabricii Clujana (ȋnfiinţată ȋn 1911, funcţionează 111 ani, activitatea este oprită ȋn a XI-a lună din 2022.
PRIN TIMIȘOARA, PE URMELE OTOMANILOR ȘI GANGSTERILOR AMERICANI
“Într-adevăr, o mică Vienă. Și scorțoșenia, și sobrietatea, și senzația de conglomerat străbătut de un curent electric, de amalgam de limbi și accente, de competențe și incompetențe.”
BRÂNDUȘA DE PRIMĂVARĂ – 30 MARTIE, ZIUA NAȚIONALĂ
În timp ce brândușa de primăvară se înrudește cu ghiocelul, brândușa de toamnă este înrudită cu laleaua, vioreaua și crinul de pădure, înflorește în perioada septembrie-octombrie și este întâlnită în zone de deal și de munte.
RÂUL CEL TĂCUT
Nu ştiu dacă există vreun bucureştean romantic care să caute pe malul Dâmboviţei un loc unde să viseze. Sau vreun bucureştean amator de plimbări care să pornească la pas pe malul apei. Râul acesta trece tăcut prin oraş; nu ne uimeşte, nu ne atrage, nu ne inspiră. În drumurile noastre zilnice cei mai mulţi dintre noi nici nu-l vedem. În goana noastra citadină poate-i aruncăm în fugă doar o privire cu coada ochiului.
TURCOAZ de Nera
Se spune că, dacă fiecare român ar trece măcar o dată pe an pe la lacul Ochiul Beiului, ar fi mult mai sănătos, iar depresia, o boală tot mai la modă, ar rămâne o necunoscută.
CARL LEHMANN: OMUL-MUNTE
“De Anul Nou sărbătorea într-un mod aparte, alături de motanul lui credincios. Îl vâra în rucsac și plecau împreună din centrul Brașovului la “Șapte scări”, cale de vreo 20 de kilometri, pe un ger de crăpau pietrele. Toată noaptea stăteau acolo, mâncau ceva, beau apă sau ceai cald din termos, apoi se întorceau acasă, ca doi prieteni de-o viață”
VULTURUL ILIE
Ilie era bărbos. Un vultur bărbos. Și nu unul oarecare, ci un zăgan serios, cu tabieturi.
