Elena Caragiu, o femeie cu un destin fascinant și o carieră artistică deosebită, a trăit o viață demnă de un film. De la o copilărie marcată de identitatea ei evreiască într-o perioadă istorică dificilă, până la rolul de parteneră a legendarului Toma Caragiu, Elena a reușit să își croiască un drum aparte. Însă destinul i-a rezervat o turnură dramatică: cutremurul devastator din 1977 i-a schimbat viața pentru totdeauna.
Dar povestea ei nu s-a oprit acolo. Cu o forță interioară remarcabilă, și-a luat inima în dinți și a plecat din România. Și-a reconfigurat identitatea artistică sub pseudonimul Helene Cara în Paris și, mai târziu, în SUA. A devenit cetățean american și a transformat tragedia într-un nou început. O poveste despre supraviețuire, talent și renaștere, Elena Caragiu rămâne un exemplu viu al puterii de a-ți rescrie destinul.
Elena Caragiu – Studii și debut
Elena Caragiu a avut o carieră marcată de performanțe subtile, dar memorabile, în lumea teatrului și a filmului românesc. Născută Bichman, pe 18 septembrie 1937, a fost botezată în rit romano-catolic, deși tatăl său era evreu de origine ucraineană.
A urmat școala catolică Pitar Moși, din București și a absolvit Facultatea de Geologie a Universității din București. În 1962 a terminat și IATC (Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică), tot în București, împlinindu-și visul de o viață.
La un an de la admiterea la IATC, Elena avea să se căsătorească cu actorul și dramaturgul Paul Ioachim.
În această perioadă aveau să vină primele roluri – Evantia (filmul Porto Franco), Olguța (Sonet pentru o păpușe), rolul principal în “Băiat bun, dar cu lipsuri”. 1963 a fost anul când l-a întâlnit pe Toma Caragiu. Începuse repetițiile la Teatrul din Ploiești și repeta în două piese alături de cel care avea să îi devină soț un an mai târziu.
Elena Caragiu a început să joace în teatru, aducând pe scenă o sensibilitate aparte. Deși a rămas mai puțin vizibilă comparativ cu alte nume mari ale vremii, prestațiile sale au fost apreciate de colegii de breaslă și public. Printre producțiile remarcabile în care a apărut se numără filmele din seria “Brigada Diverse” și alte proiecte populare ale cinematografiei românești.
A colaborat cu nume mari ale teatrului și filmului românesc, inclusiv cu Radu Beligan, care i-a fost un mentor dedicat. Relația profesională și de prietenie cu acest gigant al scenei a ajutat-o să-și contureze stilul actoricesc, caracterizat prin rafinament și o abordare profundă a personajelor.
Relația cu Toma Caragiu
Caragiu era însurat cu actrița Maria Bondar. Pasiunea a fost atât de mare, încât au divorțat și s-au mutat la București.
„Eram complet pierdută. Pasiunea lui era atât de puternică, contagioasă, îl simţeam ca pe o forţă căreia nu te puteai împotrivi, un curent de energie copleşitor.” (volum autobiografic “O scurtă vizită”)
Frunţile ni s-au apropiat irezistibil. Frenezia ne oprise respiraţia, stăteam furaţi de vraja ei dulce”
Toma avea să fie angajat la Teatrul Bulandra. Elena a avut colaborări cu Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Însă a fost angajată și ea la Bulandra abia în 1969.
Căsătoria sa cu Toma Caragiu a fost un punct central al vieții ei. Relația lor scurtă a rămas emblematică în istoria artistică românească. A fost o combinație de iubire, respect și un parteneriat creativ. Tragedia din 1977, când Toma Caragiu a murit în cutremurul devastator, a lăsat-o pe Elena îndurerată. Totodată, marcat un punct de cotitură în viața sa.
Cu câteva ore înainte de seism, Elena l-a anunțat pe soțul tău că se simte plictisită și pleacă la Sinaia. Toma a fost uimit și a privit-o tăcut. „Ce te uiţi aşa la mine de parcă ţi-ai lua adio? Te sun la nouă şi jumate acasă…“, l-a întrebat ea. Cutremurul a avut loc cu opt minute mai devreme.
Un nou început – de la Elena Caragiu la Helene Cara Chester
Elena Caragiu a ales să părăsească România, stabilindu-se în Statele Unite. Și-a început călătoria spre Paris, singură, cu mașina, la șase luni după eveniment.
„În acea perioadă, am fost atacată din toate părţile şi am vrut să fug cât mai departe. Am trecut singură graniţa în Ungaria, iar cum am ajuns acolo am leşinat şi m-am trezit pe câmp după două zile”
În Franța, a adoptat numele de scenă Helene Cara. Și-a continuat cariera artistică, lansând un disc cu cântece inspirate din repertoriul Mariei Tănase. A lucrat cu compozitorii Michel Phillipe Gerard și Vladimir Cosma, în 1978. Un an mai târziu a scris un one woman show despre emigrație, după poemele lui Bertolt Brecht pe muzica lui Kurt Weill:” Chassee de Sept pays”.
Reprezentațiile la Thetre de l’Atelier au fost întrerupte de primirea vizei pentru SUA. A ajuns la New York singură, pe 21 iunie 1978, cu doar cinci dolari în buzunar. O aștepta și se ocupase de sponsorizarea călătoriei sale, vărul ei, medic. Acesta a murit din păcate, de atac de cord la scurt timp înainte de sosirea ei.
Viața în Statele Unite
Elena Caragiu cunoscut-o din întâmplare pe Bridget Cusack, regizoare și directoare de teatru, căreia i-a plăcut show-ul din Paris. L-a tradus în engleză, i-a propus Elenei să schimbe titlul show-ului in “B.B.” (Bertolt Brecht) și să înceapă repetițiile la teatrul său din New York (Academy Arts Theatre). Spectacolul a fost extrem de bine primit și s-a jucat cu casa închisă câteva luni. Ba chiar a avut numeroase cronici în N.Y. Times, Daily News, etc.
Acesta a fost momentul când Helene Cara a fost acceptată imediat în Actor’s Equity, AFTRA și Screen Actor’s Guild, cu un premiu pentru cel mai bun spectacol despre emigrație. Următorul rol, la același teatru, a fost unguroaica Mitzi în “A murder is announced”de Agatha Christie. Au urmat roluri principale în filmele: “Italian Movie”, “Side Streets” și “Sweet taste of Haven”.
În 1981 Helene a produs și a jucat timp de doi ani în show-ul TV “The Cymelia Show”. Din nou, cronicile și rating-ul au fost excelente.
Căsătoria
La doi ani de la sosirea in SUA, Helene cunoscuse un tânăr inginer român. John Chester (fost Ion Stoica) era stabilit la New York din 1976. S-au împrietenit, apoi prietenia lor s-a transformat in dragoste. Au cumpărat împreună o casă pe locul unde a fost festivalul de muzică de la Woodstock, la o oră de New York. S-au căsătorit în 1982 în Bahamas.
În 1984, Helene Cara, devenită Helene Cara Chester, a obținut cetățenia americană. Din păcate, stresul adaptării și o depresie latentă ca urmare a cutremurului s-au accentuat. Oboseala excesivă a dus curând la diagnosticarea ca PTD. Era vorba de o boală serioasă, iar medicii au recomandat repaus și liniște. Helena a fost nevoită să refuze un turneu național cu un rol principal pe Broadway în musicalul “Candide”.
Helene și John au părăsit New York, pentru a se stabili la Woodstock Bethel. După trei ani de repaus și ameliorare a sănătății, cuplul a deschis o agenție imobiliară – Real Estate “2000 Homes Realty Inc.”. În 2004, Helene a primit “The Ronald Reagan Gold Medal” as Business Woman of the Year (Wall Street Journal, 2004).
Neplăceri
Liniștea i-a fost tulburată în 2002. Atunci a descoperit că în România, ziarul “Libertatea” printa că fusese ucisă de un psihopat. Crima avusese loc într-un bar din New York, unde ghicea în cărți. Pentru a dovedi că este în viață, Elena s-a hotărât să facă o scurtă vizită în România.
A revenit după 31 de ani. Împreună cu un grup de actori, scriitori și regizori (Radu Beligan, Ion Cocora, Petre Bokor, Horatiu Malaele,etc.), a înființat Asociația Toma Caragiu. Visul său era înființarea unei Case Memoriale în memoria marelui actor. Cu această ocazie și-a lansat și volumul “O simplă Vizită”. Cartea povestește marea lor iubire și elucidează multe povești inventate după plecarea ei.
Helene dorea să inaugureze “Casa Memorială Toma Caragiu” pe locul vechii locuințe. Spațiul nu putea fi retrocedat. Primarul din Periș s-a oferit să-i dea un teren lângă gară, în parcul “Toma Caragiu”. În 2013 a fost turnată fundatia, pe baza planurilor înmânate de Helene primăriei încă din 2009. Elena nu a avut nicio pretenție la averea rămasă de la soțul său.
Din păcate, lipsa de timp și pierderea unor sponsori au dus la amânarea lucrărilor până în 2015-2016.
Elena și-a terminat teza de Doctorat în 2016 (“Be Global or Die”) și a revenit în România. A reînceput lucrările la Casa Memorială. Obstacolele birocratice ridicate în 2011 de Ministerul Culturii au făcut ca Asociația Toma Caragiu să decidă schimbarea numelui în “Centrul de Comedie Toma Caragiu.” Spațiul găzduieștă în fiecare an, în august, festivalul “Șopârlitza” cu premii pentru cei mai buni actori de comedie ai anului.
Moștenirea culturală – “Making a fresh start with your last breath” (Elena Caragiu)
Elena Caragiu este o figură care ilustrează discreția și eleganța în artă. Plecarea sa în exil a limitat vizibilitatea operei sale în România. Însă generațiile de actori care au colaborat cu ea îi păstrează vie memoria. Elena Caragiu a rămas un exemplu al modestiei și profesionalismului.
Helene Cara Chester (fosta Elena Caragiu) a decedat pe 14 noiembrie 2024, în Statele Unite. Avea 87 ani. S-a luptat 15 ani cu o tumoare la creier. Fusese operată în 2018.
I am now looking forward to sharing my experience and knowledge with the young generation of College business students with specialty in Entrepreneurship. My energy and devotion will be dedicated to passing my life experience and European culture and education to the next generations interested in global multinational ventures.
After obtaining my PhD, I plan to accept a teaching position at one of the Universities around Charlotte NC. Presently I am working on a new book in English, and happy to work hard daily on my doctoral dissertation in Entrepreneurship that I started in December 2013. It is a challenging three- year long doctoral dissertation; I am excited, sometimes exhausted. The motto is: “Making a fresh start with your last breath”. (Helene Cara Chester, profil Linkedin)
Surse foto:
