“ÎNTOTDEAUNA M-AM MIRAT CUM POȚI SĂ RĂMÂI UN PROST ÎN MIJLOCUL UNEI LIMBI ATÂT DE FRUMOASE ȘI ÎNȚELEPTE CUM ESTE LIMBA ROMÂNĂ?”

Data de 31 august marchează Ziua Limbii Române (inițiativă adoptată în 2011), dar și adoptarea prin lege a limbii române ca limbă oficială pe teritoriul Republicii Moldova și revenirea la alfabetul latin (începând din 1989). Propunerea legislativă din 2011 a fost explicată prin faptul că “importanța limbii române nu trebuie marginalizată de tendințele actuale către globalizare, deoarece limba română reprezintă fundamentul identității naționale, un punct deosebit de important pentru consolidarea unei societăți puternice și unite”.

Limba română este maltrată în prezent de majoritatea posturilor TV. Nici pe stradă nu i se da o mai mare atenție. Derapajele la care s-a ajuns sunt mai mult decât grave și au repercursiuni în multe zone sociale. Nu putem repara acest lucru astăzi, când ar trebui să ne sărbătorim limba națională. Nu este un proces simplu sau rapid.

Astăzi putem însă să observăm cum a fost privită limba română de-a lungul timpului:

– “Limba română este comoara fără cheie.” (Ioan Slavici)

– “Limba română are virtuți complete, adică poate fi vehicol a tot ce se întâmplă spiritual în om. E foarte greu de mânuit. Prin ea poți deveni vultur sau cântăreţ de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu ştiu dacă e posibil acest marş istoric. Dacă am fi fost un popor cuceritor… Noi, românii, nu punctăm universalitatea nicăieri. Şi asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseşte este îndrăzneala.” (Petre Ţuţea)

– “Doamna noastră limba românească, peste munți și peste râuri crească!” (Emilian Marcu)

– “Acolo unde sfârşeşte caracterul unui popor subjugat, acolo sfârşeşte şi caracterul limbii sale.” (Grigore Vieru)

–  “Este mai drept să spunem că ne cunoaştem cu Limba Română, iar nu că o cunoaştem.” (Grigore Vieru)

– “Priveşte în ochii Limbii Române până când te va recunoaşte şi va izbucni în plâns”. (Grigore Vieru)

– “Ce este Limba unui popor? Este prietenia, fraternitatea şi iubirea dintre cuvinte. Poate că singura prietenie şi singura iubire cu adevărat sacră şi durabilă.” (Grigore Vieru)

– “Întotdeauna m-am mirat cum poţi să rămâi un prost în mijlocul unei Limbi atât de frumoase şi înţelepte cum este Limba Română?” (Grigore Vieru)

– “Uneori îmi vine să mănânc Cuvântul ca pe floarea de salcâm în copilărie. Ia uitaţi-vă ce minune de slovă la Cantemir care spune că un cuvânt grăit nu mai poate fi dezgrăit”. (Grigore Vieru)

– “Stilul este Limba Română cutreierată de bunul-simţ”. (Grigore Vieru)

– “N-aş fi abandonat nicicând limba noastră; mi se întâmplă să-i regret şi acum mirosul de prospeţime şi putreziciune, amestecul de soare şi bălegar, urâţenia nostalgică şi superba neglijenţă”. (Emil Cioran)

– “Limba noastră exprimă atât elasticitate a sufletului românesc, cât şi deschiderea lui plină de interes şi de iubire faţă de tot ce este uman. Ea este tezaur original de înţelepciune şi imaginaţie”. (Parintele D. Staniloaie)

– “Cu cât scriu mai mult în franceză, cu atât mă fascinează mai mult limba română. De câte ori reîncep să scriu în limba română, redescopăr muzicalitatea limbii materne. Mă fascinează argoul jurnalistic, mă fascinează etajele argotice ale societăţii de consum”. (Matei Vișniec)

– “Limba este cartea de noblețe a unui neam.” (Vasile Alecsandri)

– “Limba este întâiul mare poem al unui popor”. (Lucian Blaga)

– ”Trăiască frumoasa şi cumintea limbă română! Fie în veci păstrată cu sfinţenie această scumpă Carte-de-boierie a unui neam călit la focul atâtor încercări de pierzanie.” (Ion Luca Caragiale)

–  ”Am fost mereu uimită de varietatea lingvistică a limbii române, de metaforele pe care le conţine. E o altă dimensiune a sinelui, pe care ţi-o conferă, de parcă aş avea două staţii, una a limbii pe care o întrebuinţez, alta, cea oferită de cuvântul echivalent al celeilalte limbi, care oferă o altă imagine. Limba română mă însoţeşte permanent, o am în cap, chiar dacă scriu în limba germană. Mă însoţesc, întotdeauna, în paralel, imaginile celeilalte limbi.” (Herta Muller)

– “Orice limbă e oglindă sufletului națiunii care o creează.” (Ion Pillat)

– “Limba română la sine acasă e o împărăţie bogată, căreia multe popoare i-au plătit banii în aur. A o dezbrăca de averile pe care ea le-a adunat în mai bine de 1000 de ani, înseamnă a o face din împărăteasă cerşetoare…” (Mihai Eminescu)

– “A vorbi despre limba română este ca o duminică. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se numeşte, de aceea, pentru mine, iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.” (Nichita Stănescu)

– “Tata mi-a «predat» splendoarea limbii române, gustul pentru poezie şi muzică.” (Nina Cassian)

– “Este interesant să observăm că cele mai multe cuvinte româneşti care exprimă lucruri esenţiale sunt compuse din cinci litere: Iisus, Crist, Maria, Paşti, cruce, preot, altar, Putna, soare, stele, pâine, izvor, lapte, iarbă, copac, codru, munte, Mureş, maică, limbă, doină, nuntă, copil, botez, frate, vatră, moşie, hotar, român… Să fie oare la mijloc o simplă coincidenţă numerică? Nu stă oare această cifră a sunetelor româneşti sub semnul unei taine?” (Grigore Vieru)