MARIN PREDA – UN PAHAR DE VIN ÎN CARE S-A TURNAT OTRAVĂ

MARIN PREDA – ÎNTREBĂRI:

Ce este singurătatea poetului? Un număr de circ neanunțat în program.

Ce este o lacrimă? Un cântar în așteptarea greutăților.

Ce este beția? O filă albă între altele colorate.

Ce este uitarea? Un măr copt în care s-a infipt o suliță.

Ce este întoarcerea? Aproape nimic, dar ar putea să fie un fulg de zăpadă. E o iarnă care vine.

Ce este un an nou? O poveste de dragoste care se sfârșește.

Ce este o tristete? Un drum care se împotmolește înainte de a ajunge la liman.

Ce este un revelion? Un pahar de vin care în care s-a turnat otravă.

Ce este femeia iubită? O batistă care mai flutură încă. Trezirea melancolică după o noapte fără constelații. Un vânt care începe să bată.

(Delirul, partea a II-a, cap. XVI)

MARIN PREDA – “DELIRUL”

Apărut în ianuarie 1975, într-un moment istoric-cheie, când Ceaușescu tocmai începuse distanțarea de politica URSS, “Delirul” lui Marin Preda a beneficiat de un succes extraordinar (un tiraj de 100 000 exemplare). Dincolo de statutul de carte politică de reabilitare a unora, distanțare a altora de regimuri sau personaje și de faptul că a suscitat îngrijorare la Moscova, romanul este o metaforă, o aluzie mai mult sau mai puțin transparentă, un joc de cuvinte, o ironie ludică. Și mai este o splendidă descriere, aproape cinematografică, a dansului. Un Revelion în care personaje și cititori laolaltă uită de contextul istoric și numele care au chinuit Europa.

CUM SĂ RATEZI OCAZIA SĂ ÎNJURI?

„E o problemă mai complicată aici. În dosarul lui Marin Preda se găsesc note informative care indică faptul că scrierea romanului a fost, să zicem, benefică regimului. 

Dacă “Delirul” încerca o reabilitare a unei figuri ce era practic subiect tabu până atunci, Cel mai iubit dintre pământeni arăta ororile regimului lui Dej, lucruri care, în fapt, chiar așa s-au întâmplat. Reeducarea de tip Pitești a fost exact cum e expusă în roman. 

Ceaușescu se distanța de figura lui Dej. Și, mai ales, se distanța de perioada de referință.” (Theodora Enache

„Într-adevăr – și puțină lume știe asta –, lui Preda i s-a reproșat în presa comunistă portretul lui Antonescu. Ca atare, i s-a cerut ca în a doua ediție fie să renunțe la Antonescu, fie să adauge un capitol în care personajul să fie Ceaușescu.

Și l-a introdus! E vorba de un personaj care e ucenic cizmar, comunist, în perioada în care era interzis, adică ilegalist.

Ei, și participă el la un protest, apoi este arestat și încredințat unui jandarm, să-l ducă înapoi acasă.

Și cum se întâmpla asta: personajul e dus din post de poliție în post de poliție, și de fiecare dată îl preia câte un jandarm care-i dă o scatoalcă după cap! Și-i spunea: «Futu-ți protestul tău! Tu vrei să vină comuniștii!». Mă rog, nu mai țin minte exact, dar erau acolo niște înjurături. 

Iar Preda mi-a spus chiar mie: «Ai văzut cu câtă plăcere folosesc înjurăturile, parcă îl plesnesc chiar eu!».

Și asta o știu chiar de la Marin Preda, nu de la alții, pentru că mi-a spus-o!”. (Alex Ștefănescu)

continuarea aici: https://pressone.ro/delirul-si-ceausescu/

Versiunea audio poate fi ascultată aici https://archive.org/details/00.Delirul/00.+Delirul.mp3