Mănăstirea Căldărușani, ctitorită de Matei Basarab, a fost construită în doar 100 zile. Ansamblul monahal cuprinde: biserica mare (în centru, care are aceeași amprentă arhitecturală ca și Mănăstirea Domnească de la Curtea de Argeș), chiliile, zidul de răsărit, turnul clopotniței, biserica din cimitir (în nord), dar și trei muzee ce constituie cel mai bogat ansamblu muzeal mănăstiresc din Arhiepiscopia Bucureștilor – Colecția de cărți, veștminte și icoane (din fosta trapeză), Tezaurul (organizat în Sala Tronului) și unica Pinacotecă din România găzduită de un spațiu de cult.
Tot aici a fost organizată un timp și tipografia ieromonahului Macarie, care a deprins acest meșteșug la Veneția, de unde a adus în Țările Române invenția lui Guttenberg. La Căldărușani au fost tipărite cele 12 volume ale ‘Vieții Sfinților’ și ‘Oglinda omului celui din lăuntru’ (1833). De-a lungul timpului, Mănăstirea Căldărușani a organizat o bibliotecă, un orfelinat, o bolniță, o școală de pictură și sculptură bisericească (unde a pictat, timp de 16 ani, Nicolae Grigorescu), o școală de cântăreți bisericești pentru orfanii de război (1940-1947) și un seminar monahal cu profil de pictură bizantină (1955 – 2002).
Mănăstirea situată la aproximativ 30 km de București, pe malul lacului Căldărușani, acolo unde începeau Codrii Vlăsiei, împlinește astăzi 392 ani – construcția s-a încheiat la 20 octombrie 1638.
Cetatea, așa cum îi spun oamenii mănăstirii, este înconjurată aproape complet de Lacul Căldărușani, fiind construită pe o peninsulă. Matei Basarab, ctitorul mănăstirii, a ales acest loc pentru Sala Tronului, ca un fel de capitală temporară, căci pe vremuri, mănăstirile erau un fel de fortărețe în vremuri dificile. Sosirea lui Matei Basarab aici este înscrisă în cartea Istoria Sfintelor Monastiri Cernica și Căldoroșani a monahului Casian Cernicanu. Domnitorul a promis ridicarea mănăstirii în schimbul rugăciunilor ridicate de călugări pentru izbânda sa în lupta ce avea să o poarte cu Vasile Lupu. Nu a mai avut loc nicio luptă, însă voievodul și-a respectat cuvântul și lucrarea a început imediat după Paști, ca cetate fortificată, cu ziduri crenelate și turnuri întărite de contraforți, cu rol strategic și militar. Cu timpul, construcția inițială a primit și alte elemente arhitecturale. Din 1961, aici își are sediul “Institutul de Geodinamică. Observatorul Geodinamic Căldărușani” (al Academiei Române). La început, cercetările în domeniul clinometriei (știința care studiază mareea terestră) au debutat cu câteva aparate montate în beciul mănăstirii. Stația de observație s-a îmbogățit între timp cu un laborator.
Muzeul mănăstirii adăpostește icoanele realizate de Nicolae Grigorescu la școala înființată aici de călugărul Evghenie Lazăr. Pictorul avea doar 16 ani când a venit la Căldărușani pentru a-și desăvârși arta. Școala de pictură de aici a încurajat realizarea aureolei din jurul capului sfinților sub formă de raze de soare – tehnică preluată și de Nicolae Grigorescu. În general, aureola este realizată ca un cerc. În afara școlii de artă, aici au funcționat și ateliere de fierărie, croitorie, blănărie, tâmplărie, extrem de utile pentru copiii din satele din jur care aveau ocazia să învețe o meserie.
Dată în folosință în 1850, pinacoteca este definită de unghiuri neobișnuit de drepte și este spațiul unor opere de mare valoare: “Îngerul păzitor” (Sava Henția, 1885), “Iisus dupa Înviere” (Sava Henția, 1888), “Răstignirea Domnului” (Gheorghe Tătărăscu, 1881), “Iisus Hristos arătându-se Mariei Magdalena” (Ion Bărbulescu, 1889), “Intrarea Împăratului Traian în Sarmisegetusa” (Sava Henția, 1880).
Înconjurată de Codrii Vlăsiei, Mănăstirea Căldărușani își trage numele de la configurația locului, care se aseamănă cu o căldărușă. Denumirea a fost menționată pentru prima oară în 1593, într-un document emis de cancelaria lui Mihai Viteazul, referindu-se la satul cu același nume ce exista aici. Astăzi, mănăstirea mai păstrează zidul vechii cetăți, parterul recompartimentat, turnul clopotniței, beciurile de pe latura vestică și biserica Sf Dimitrie, Isvorâtorul de Mir. Biserica domină ansamblul prin dimensiunile sale monumentale, în timp ce din pictura inițială se mai păstrează doar tablourile votive ce îi reprezintă pe Matei Basarab și pe sotia sa, Elina Doamna. În 1775, peste chiliile parterului a mai fost adăugat un etaj, au fost refăcute turlelele bisericii și a fost supraînălțat turnul clopotniței. În 1880, erau peste 300 monahi, așa încât pe latura de est a fost construită o trapeză și un paraclis, peste pivnița mare, boltită, unde funcționează astăzi o colecție de artă religioasă. La începutul secolului al XX-lea, mănăstirea era o ruină și avea nevoie de consolidare și restaurare. Cu sprijinul Regelui Carol I, ansamblul a fost complet restaurat, însș a fost grav avariat la cutremurul din 1940 și incendiul din 1945. A fost din nou reparat în perioada 1950-1958. În prezent, stăreția beneficiază de încă un etaj, trapeza a fost reparată și pictată în tehnica fresco, au fost reamenajate muzeele, a fost consolidată și restaurată pinacoteca și s-au construit noi clădiri în gospodăria anexă.
Construită la granița “furioaselor pustietăți ale pădurii Vlăsia”, cum scria istoriograful Casian Cernicanul, mănăstirea Căldărușani este cea mai de seamă ctitorie a lui Matei Basarab și oferă liniște și bucurie pentru suflet și frumos pentru ochi.
