Nu cred că există cineva care să nu fi jucat Elasticul. Nu știu dacă jocul își are originile în România, însă este sigur o marcă a copilăriei dinainte de 1990. În curând vom petrece mai mult timp afară, iar Elasticul permite distanțarea fizică. Este o activitate perfectă pentru a suplini lipsa exercițiului fizic din ultima vreme. Dacă vă tentează să încercați, vă propunem un set de reguli. Evident că au existat mai multe variante, reguli și denumiri în funcție de zona geografică, vârstă și obiceiuri. Puteți adapta în funcție de preferințe.
Este un joc clasic, de mișcare, care solicită îndemânarea, răbdarea și competitivitatea, întrucât orice atingere accidentală a elasticului, scăpare a acestuia, săritură imperfectă este considerată greșeală și duce la eliminarea din joc. Se joacă în minimum 3 (două persoane susțin elasticul). Numărul poate crește, în funcție de răbdarea jucătorilor de a-și aștepta rândul.
- Se consideră greșeală, atunci când jucătorul:
- a sărit mai mult decât trebuia
- a sărit mai puțin decât trebuia
- a uitat versurile
- a uitat mișcările/ pașii
- a atins elasticul când nu trebuia
- a călcat elasticul când nu trebuia
- nu a călcat elasticul atunci când era necesar
- a plasat incorect picioarele pe elastic
În concluzie, nu este nevoie decât de un elastic cu o întindere de minimum 1.5 m. Cele patru nivele de joc sunt: la glezne, la genunchi, sub fund și la brâu – rareori, elasticul este fixat la nivelul gâtului (pentru experți).
- ORIGINI
Se pare că jocul provine din China, însă, în Europa a apărut inițial pe străzile din Polonia, apoi s-a răspândit rapid în restul țărilor din sud-estul continentului.
sursa:
https://www.itsybitsy.ro/jocurile-copilariei-elasticul-cu-simona-dragomir/
One thought on “ELASTICUL – jocul copilăriei”
Comments are closed.