Trei frânturi de istorie şi-au dat întâlnire pe Calea Victoriei nr. 36. Nu ne gândim niciodată că o simplă prăjitură poate să aducă în aceeaşi farfurioară evenimente cruciale şi oameni din secole trecute, și totuși …
- 1788, Moscopole*
După repetate raiduri ale armatei otomane asupra capitalei aromânilor din Balcani, oraşul este în mare parte distrus în 1916. Moscopole primeşte încă o lovitură urmată de plecarea din tara a unui val de aromâni care ajung în diferite zone din Europa. Printre ei şi familia Capşa, de origine macedo-română. Ambiţioşi, muncitori şi talentaţi, urmaşii lui Constantin Capşa, ajunşi in România, au creat în Bucuresti un local elegant pentru protipendada capitalei. Arta şi politica erau subiectele preferate ale acestei clientele selecte, dar draperiile de catifea, marmura, tapiţeriile delicate şi oglinzile veneţiene preţioase, fumul fin de ţigară ofereau şi o atmosferă prielnică răspândirii cancan-urilor.
*Moscopole (Voskopojë) = sat montan în sud-estul Albaniei
2. Franţa, Primul Război Mondial
Joseph Jacques Césaire Joffre, un nume demn de un mareşal. Dar o prăjitură cu acest nume cum ar trebui să arate? Ce gust ar trebui să aibă?
Generalul s-a bucurat de o faimă puţin meritată. Imaginea de viteaz salvator al Franţei în Primul Război Mondial nu a rezistat mult. Mareşalul Joffre rămas în amintirea unora drept un bărbat calm şi optimist. Calităţile sale militare păleau în faţa elogiilor referitoare la statura sa de zeu grec cu care îl copleşeau prietenii. Ştiau ei de ce îl copleşau cu laude!
3. Bucureşti, 1920
La doi ani de la încheierea războiului, celebrul mareşal sosea la Bucureşti. Era trimis pentru a-l decora pe regele României cu Medalia Militară Franceză. A fost primit cu toate onorurile cuvenite unui militar de rang înalt de către Regele Ferdinand şi Regina Maria. Evenimentul oficial, încorsetat în norme rigide, a fost dublat de unul neoficial, dar deosebit de savuros. Grigore Capşa, furnizor al Casei Regale i-a oferit invitatului o amintire care cu siguranţă l-a flatat: mica prajitură Joffre. Având forma unui cilindru care amintea de forma caschetei militare, crema şo glazura cu puternică aromă de cacao de cea mai bună calitate pur si simplu se topeau în gură. A fost un semn de curtoazie, o recunoaştere a ţinutei morale şi a tenacităţii de care a dat dovadă mareşalul, devenit in 1919 si membru al Academiei Franceze.
Pentru pofta de mâncare a românilor, Jofra era doar o prajiturică, aşa încât Casa Capşa a lansat şi tortul Joffre: un adevărat răsfăţ pentru un popor eliberat de spaimele unui război mondial Aşa ne-a mai venit inima la loc.
Asta-i istoria, o listă de surprize: unele dureroase, altele dulci-acrişoare. Multe ne lasă amintiri dulci cu arome rafinate. Şi în fiecare zi continuăm să pregătim alte surprize pentru viitor.
RomaniaSweetRomania 