Peter Neagoe nu a scris pentru români ci pentru străini. Despre români

Peter Neagoe este una dintre figurile mai puțin cunoscute, dar remarcabile, ale literaturii de expresie engleză cu rădăcini românești. Născut în Transilvania, Neagoe a emigrat în Statele Unite la începutul secolului XX. Acolo și-a construit o carieră complexă de pictor, scriitor și jurnalist. Deși a trăit cea mai mare parte a vieții sale în afara României, identitatea sa culturală a rămas puternic legată de originile românești. Iar această tensiune între două lumi se reflectă pregnant în scrierile sale.

Studiile lui Peter Neagoe

Născut pe 7 noiembrie 1881 la Odorheiu Secuiesc, Neagoe a urmat cursurile prima și secundare la Aciliu, Sibiu și Blaj. A continuat la București, unde s-a înscris la Școala de Belle-Arte în 1900. Aici a fost coleg cu Constantin Brâncuși. În paralel, a frecventat și cursuri de filosofie și drept. La scurt timp a părăsit țara, fără învoirea părinților. S-a stabilit pentru scurt timp în Germania. Apoi a emigrat în America. După Primul Război Mondial, a revenit în Europa, stabilindu-se la Paris. Aici l-a reîntâlnit pe Brâncuși, căruia căruia i-a dedicat volumul Sfântul din Montparnesse (publicat postum, 1965).

Drumurile sale

A revenit în Statele Unite în 1933. A publicat în următorii trei ani două romane și un volum de povestiri cu subiecte din realitatea românească transilvăneană. A vizitat din nou România în aprilie 1937.

În 1911, Peter Neagoe s-a căsătorit cu pictorița Anna Frankeul.

După decesul său, au fost găsite lucrări care conțin sute de povești scurte nepublicate. Lucrările sale și ale soției se află la Universitatea Syracuse.

Cea mai cunoscută lucrare a lui Peter Neagoe este romanul „The Saint of Montparnasse” („Sfântul din Montparnasse”), publicat în 1932.

Este o biografie ficționalizată a prietenului său sculptor.

Neagoe îl portretizează nu doar ca pe un artist genial, ci și ca pe un „sfânt” al artei moderne. Un om consumat de idealul frumuseții și sacrificat pe altarul propriului talent. Cartea surprinde atmosfera boemă a Parisului interbelic. Se referă mai ales la cartierul Montparnasse, unde artiști, poeți și visători din toată lumea trăiau la granița dintre inspirație și mizerie. Printr-un limbaj poetic și o privire empatică, Peter Neagoe reușește să redea spiritul unei epoci de avangardă.

“Romanul prezintă cronologic o biografie romanțată, în care realitatea bazată pe aspecte faptice, documentare și pe convorbirile cu Brâncuși, se împletește cu ficțiunea, având ca fundament prietenia celor doi care a durat peste o jumătate de secol. Factorii care au favorizat acestă durabilă prietenie sunt de ordin sentimental și artistic.

Amândoi s-au născut și și-au petrecut copilăria în universal rural, în apropierea Carpaților, de pe versanți diferiți, unul gorjean (oltean), altul transilvănean, nu s-au despărțit definitiv de locurile natale. Brâncuși trăia gorjenește la Paris, iar Peter Neagoe și-a închinat opera țăranului român. Amândoi sunt receptivi și manifestă atracție pentru arta modernă, la care se adaugă identitatea de opinii privind arta.

Compoziția romanului este structurată în treizeci și șase de capitole, fiecare capitol are câte un titlu, unele purtând denumirea unor sculpturi: „Ecorşeul”, „Sărutul”, „Măiastra”.

Faptele sunt prezentate cronologic, tratarea etapelor vieții lui Brâncuși este inegală, copilăria și adolescența, studiile la Craiova și București, ucenicia sunt palid înfățișate, lipsite de vigoare, în schimb, orientarea autorului este concentrată asupra detaliilor procesului de creație și asupra concepției și devenirii sale artistice, bucurându-se de o recunoaștere unanimă, de asemenea, atenția lui Peter Neagoe este îndreptată spre hermeneutica operei brâncușiene.” (gorjeanul.ro)

Pe lângă acest roman, Neagoe a publicat și alte volume în limba engleză.

„Storm” a fost în 1934, iar „There is My Heart”, în 1947. A explorat teme legate de exil, identitate și conflictul dintre ideal și realitate. Stilul său, influențat de modernism, se remarcă prin lirism, dialoguri profunde și o melancolie tipic est-europeană.

Primul său volum, „Storm” se referă la viaţa ţăranilor români, din care nu lipsesc şi secvenţe erotice. A fost atacată de critica oficială, ceea ce i-a facilitat de fapt publicitatea. Astfel a fost pus alături de James Joyce. Iar volumul a beneficiat de numeroase ediţii.

După moarte, opera lui Peter Neagoe a fost redescoperită în România, mai ales datorită interesului pentru diaspora culturală. „Sfântul din Montparnasse” rămâne astăzi nu doar o mărturie despre un artist legendar, ci și o reflecție asupra condiției creatorului între credință, suferință și nemurire artistică.

Opera lui Peter Neagoe

• Storm („Vifor”), 1932, trad. în română de Profira și Teodora Sadoveanu (1939)
• Easter Sun („Soare de Paști”), 1934, trad. în română de Ionel Jianu (1940)
• There is My Heart („Drumuri cu popas”), 1935, în română de Jul. Giurgea (1938)
• Winning a Wife („Cucerirea unei soții”), 1936
• A Time to Keep („Timp de neuitat”), 1949, în română de Ioan A. Popa (1975)
• No Time for Tears („Lacrimi inutile”), 1959
• The Saint of Montparnasse („Sfântul din Montparnasse”), 1965, în română de Sever Trifu (1977)

Despre autor și opera sa

“Peter Neagoe nu a scris pentru români ci pentru străini despre români. Intenţia lui a fost să prezinte satul românesc unei lumi care ignora până şi coordonatele lui geografice, ca să nu mai vorbim de cele spirituale. Scriitorul a dorit să prezinte o imagine cât mai fidelă a acestui sat, de aici abundenţa de detalii, care pentru cititorul român pare fastidioasă şi superfluă. Satul pe care

Neagoe îl păstra în memorie era satul copilăriei „denaturat”, pe de o parte, de reflectarea specifică vârstei în conştiinţa autorului şi, pe de altă parte, de ceaţa amintirii, în care se pierd părţile urâte şi strălucesc cele frumoase; de aici idilismul de care se fac vinovate unele povestiri şi romane.

Peter Neagoe a dorit sa-şi închine operele memoriei pământului românesc şi, ca orice operă omagială, romanele şi nuvelele sale nu sunt lipsite de un aer artificial de sărbătoare, care îngreunează astăzi lectura lor. Caracteristica dominantă a acestui scriitor este interesul afectiv cu care îmbrăţişează un aspect al vieţii: bogăţia spirituală şi culoarea naţional-tradiţională a mediului rural transilvănean.

Ineditul cu farmec exotic al romanelor sale ne oferă, în ultimă instanţă, cheia succesului de care s-a bucurat Neagoe într-o anumită perioadă. Scriitorul „Soarelui de Paşti” rămâne totuşi, în epoca de căutări şi frământări dintre cele două războaie mondiale, o reală prezenţă românească pe un meridian al lumii.” (Mirabela Curelar)