Textul de mai jos îi aparține lui Gheorghe Sion și se intitulează “Trebile noastre”. Se aseamănă cumva cu linia lui Constantin Tănase. A fost publicat în “Calendare și almanahuri românești din Bucovina (1811-1918)”, ediția din octombrie 1848.

„Toate trebile merg bine,/ N-avem ce mai bănui;/ Poate zice orișicine/ Că n-avem ce mai dori.
Am dorit Sturza să cadă…/ A căzut… Ghica e domn;/ Ghica țeara nu o pradă;/ Să ne punem dar pe somn;
Zeu! te culcă, măi vecine,/ Trebile ne merg prea bine!/ Am avut o adunare:/ Ne-am tot plâns mereu de ea;
Eac-acuma senat mare/ Cum magnații o doria./ Ce idee minunată!/ Ce mai de-mbunătățiri!/
Țeara nu-i representată,/ Dar acestea-s propășiri./ Ce zici, măi frate vecine,/ Nu merg trebile spre bine?
Supt a Sturzei cârmuire/ De miniștri-i ne plângeam,/ Căci oricare asuprire/ De la dânșii o simțiam.
Cine sunt ministri-acuma?/ Dintre-ai Sturzei oari nu sunt?/ Măi vecine, lasă gluma:/ Spune drept, nu am cuvânt?
Dar tu rîzi, frate vecine,/ Parcă trebile nu-s bine!/
Ne plângeam sub Sturza, frate!/ Că ne-ncalecă cei mari,/ Că cei slabi nu au dreptate/ Când se-nhață cu cei tari;
Dar acum cine nu știe/ C-avem și aristocrați,/ Și că-n aristocrație/ Mulți se-ndeasă nechiemați?
Spune drept și tu, vecine,/ Nu trag trebile a bine?
Când era domn Sturza-n țeară/ De străini ne tânguiam;/ Cum că țeara o să peară/ Totdeauna ne-ngrijiam;
Dar-acum nu-s patrioții/ Gata toți a o scăpa?/ Seau tu crezi că fanarioții/ Sunt plecați a o trăda?/
Eu aș zice, măi vecine!/ Cum că trebile merg bine.
Și-apoi ce ne mai lipsește?/ Boerescul a scăzut?
Viitoriul nu zimbește?/ N-avem școli cum am avut?
N-avem legi pentru censură?/ Jandarmii nu ne-ngrozesc?
Mai avem cuvânt de ură/ Pe cei ce ne cârmuesc?
Spune, spune, zeu! vecine:/ Nu ne merg trebile bine?”
Începuturi
Gheorghe Sion s-a născut pe 18 mai 1822 într-o familie boierească din Hârșova, județul Vaslui. A studiat mai întâi acasă, la moșia Laza-Hârșova, cu un profesor particular, de origine rusă. Apoi, unchiul său l-a înscris în școala “Sfântul Sava” din București.
În 1839, a fost chemat acasă de către tatăl său, pentru a-l ajuta în administrarea moșiilor. Și-a continuat studiile la Iași, audiind cursuri la Academia “Mihăileană”. A luat parte la „soarélele” literare din casa lui Gheorghe Asachi. În perioada 1841-1845 a fost copist la cancelaria “Departamentului din lăuntru” al Moldovei (vechiul Minister de Interne), din Iași. A lucrat apoi la Arhivele Statului din Iași.
Familia lui Gheorghe Sion
În 1857 s-a mutat la București. S-a căsătorit cu Eliza, fiica clucerului Miltiade Mărculescu din București. A murit la București, pe 1 octombrie 1892, după durerea provocată de moartea fiului său, Demir, care avea 23 de ani. A mai avut două fiice: Florica (măritată cu pictorul Eugen Voinescu) și Maria (Marica, măritată cu scriitorul Mateiu Caragiale).
Activitatea revoluționară
În 1848 a luat parte activă la mișcarea revoluționară din Moldova. De aceea a fost exilat. După multe peripeții, Gheorghe Sion reușește, cu ajutorul prietenilor lui, să treacă în Muntenia, apoi în Transilvania, la Brașov. Acolo i-a cunoscut pe George Barițiu, Simion Bărnuțiu, Aron Pumnul și Andrei Mureșanu. După ce a participat la adunarea de pe Câmpia Libertății de la Blaj, din mai 1848, a trecut în Bucovina.
S-a întors la Iași, unde a luat parte la toate mișcările unioniste care au dus la Unirea Principatelor. A fost numit numit arhivist al Statului, apoi i s-a încredințat conducerea Arhivei Statului din Iași. A fost director general al Regiei Monopolului Tutunului din București.
Activitatea literară a lui Gheorghe Sion
Împreună cu V.A. Urechia a scos revista “Transacțiuni literare și științifice” și “Revista Carpaților”. A scris versuri și piese de teatru, cu teme comune epocii – patriotismul, refuzul opresiunii, satira venalității, a abuzurilor etc. Proza memorialistică cuprinde portrete memorabile și pitorești. A tradus din clasicii și romanticii francezi.
Au rămas în conștiința populară versurile sale „Mult e dulce și frumoasă/ limba ce-o vorbim” sau „Astăzi anul se-nnoiește/ Plugușorul se pornește”. A fost una dintre victimele lui Titu Maiorescu din “Beția de cuvinte”, pentru carențe de cultură literară și pentru incontinența sa lirică.
Surse foto
I’m really impressed along with your writing skills as smartly as with
the layout for your weblog. Is that this a
paid theme or did you customize it yourself? Either way keep up the
excellent high quality writing, it’s rare to look a great blog like
this one nowadays. Snipfeed!