Bela Karolyi este un nume legendar în lumea gimnasticii, sinonim cu excelența și succesul. Alături de soția sa, Márta Karolyi, a transformat sportul prin metodele lor inovatoare de antrenament și prin descoperirea unor gimnaste care au scris istorie. Povestea lui Karolyi este una plină de ambiție, perseverență și controverse, reflectând perfect complexitatea sportului de performanță.

Cine este Bela Karolyi?

Bela Karolyi a fost pasionat de sport încă din tinerețe. Împreună cu Márta, a pus bazele unui sistem de antrenament care a combinat disciplina strictă cu tehnici inovatoare. A contribuit astfel la transformarea gimnasticii artistice într-un spectacol de perfecțiune și grație.

De la Nadia Comăneci la gloria internațională

Cea mai cunoscută gimnastă antrenată de Bela Karolyi este, fără îndoială, Nadia Comăneci. Sub îndrumarea lui, Nadia a obținut primul 10 perfect din istoria gimnasticii la Jocurile Olimpice de la Montreal, în 1976. Acest moment a marcat o schimbare radicală în percepția publicului asupra gimnasticii și a propulsat echipa României pe scena mondială.

Bela Karolyi nu s-a mai întors în România

După succesul obținut în România, Bela și Márta Karolyi au rămas în Statele Unite. Impulsul a venit în timpul unei competiții din martie 1981, în căutarea unei vieți mai libere. La finalul unui turneu, cei doi au refuzat să se întoarcă în România. Deși fiica lor, Andreea, rămăsese în România, iar ei nu vorbeau limba engleză. Bela știa cinci limbi străine, dar nu și engleza.

Cu un an în urmă, la Jocurile Olimpice de la Moscova, Nadia Comăneci fusese nedreptățită de arbitrele rusoaice. Antrenorul român protestase oficial. Autoritățile române consideraseră însă că atitudinea sa pusese în pericol relațiile de prietenie și bună vecinătate cu Uniunea Sovietică. Așa se face că, la întoarcere, a fost chemat în fața unei comisii din care făcea parte și Nicu Ceaușescu. A fost considerat persona non-grata și trădător.

“El avea tot interesul să mă îndepărteze de la echipă, pentru că vroia să aibă controlul total asupra lotului pe care intenționa să-l mute la București. Am fost acuzați că am compromis ideea de înfrățire, de colaborare între țările socialiste. Mi s-a aruncat în față că am incitat spiritele, dând apă la moară ziariștilor occidentali, care au fost prezenți la Moscova deși țările lor boicotaseră Olimpiada”

Imediat după ședința de la CC, Karolyi și-a dat demisia. La scurt timp însă, în decembrie, a fost sunat de Constantin Dăscălescu. Acesta l-a rugat să se ocupe de pregătirea echipei pentru un turneu demonstrativ in SUA.

“I-am răspuns că sunt demisionar și că nu mai am nici o obligație. În schimb, el mi-a replicat: “Ai grijă. Noi cântăm și tu dansezi, iar nu viceversa”.

Turneul de două săptămâni din ianuarie-februarie 1981 a decurs bine. În ultima, în cadrul unei întâlniri la Ambasada României, Karolyi a aflat ceva ce avea să îl oblige să decidă pe loc să nu revină în România.

“Am aflat de la un angajat al ambasadei despre un raport care s-a trimis la București, în care se scria că eu am informat ziariștii americani despre anumite lucruri. Această persoană mi-a spus clar și sincer: “Bela, dacă te întorci în țară, nu numai că asta a fost ultima ta plecare în străinătate, dar va fi și ultima ta zi în libertate “. Când s-a terminat vizita am avut o discuție scurtă, dar aprigă cu doi dintre securiștii care erau acolo. Am fost amenințat foarte limpede că o să văd eu ce mă așteaptă în țară. “Suntem cu ochii pe tine de multă vreme!”

Nu au avut prieteni acolo cu care să se sfătuiască sau care să îi ajute. Bella s-a angajat hamal în portul Long Island, în California. Trebuia totuși să își întrețină familia.

“Încărcam și descărcam vapoarele, spălam punțile, iar în unele nopți, când nu aveam treaba acolo, ajutam la curățarea restaurantelor”.

Bela a aflat ulterior că, imediat ce s-a aflat de fuga sa, Securitatea i-a vizitat locuința din București. “În România rămăseseră o mătușă bătrână împreună cu fiica mea, Andreea, care avea atunci 7 ani. Au sigilat totul și le-au constrâns să stea într-o cămăruță cu un singur pat. Bineînțeles că toate bunurile au fost confiscate imediat”

Bela Karolyi – de la hamal la antrenor al echipei naționale

După aproape un an și jumătate, și-a găsit un post de antrenor de gimnastică în Oklahoma. Acolo se pregătea actualul soț al Nadiei, Bart Connor. De altfel, Bela a recunoscut mereu că părinții lui Bart l-au ajutat foarte mult. Apoi a ajuns la Houston, unde a deschis o sală de gimnastică, ajutat de doi sponsori. După doar un an și jumătate, Bela Karolyi dădea Americii prima campioană olimpică, Mary Lou Retton. Se întâmpla în 1984.

Încet-încet, lucrurile s-au așezat.

“Am avut campioane naționale, mondiale, olimpice. Acum antrenăm împreună echipa națională a SUA pe baza noastră sportivă. Avem săli de gimnastică, motel pentru cazarea fetelor, un mic restaurant la care se servește masa și, în sfârșit, tot ceea ce am considerat că este necesar.”

Stabilindu-se în Texas, au continuat să antreneze gimnaste de top, devenind antrenorii echipei naționale a SUA. Bela a coordonat naționala americană până în 2000, iar Marta până în 2016. Din 2018 au evitat aparițiile publice.

Sistemul Karolyi: succes și controverse

Bela Karolyi este recunoscut pentru metodele sale de antrenament riguroase, care au produs gimnaste legendare precum Mary Lou Retton, Dominique Moceanu și Kerri Strug. Aceste sportive au adus medalii de aur pentru echipa Statelor Unite, consolidându-i reputația de unul dintre cei mai mari antrenori din toate timpurile.

Totuși, sistemul său nu a fost lipsit de controverse. Criticii au pus sub semnul întrebării intensitatea antrenamentelor și presiunea psihologică la care erau supuse gimnastele. În ciuda acestor aspecte, mulți dintre cei care au lucrat cu Bela și Márta recunosc că disciplina lor a fost esențială pentru succes. Bella spunea despre soția sa: “Ea este mai diplomată. Absolut. Eu sunt opusul.”

Scandalul din jurul fostului medic al lotului olimpic, Larry Nassar, l-a afectat și pe Caroly. Nassar a fost condamnat la 175 ani închisoare, fără posibilitatea eliberării condiționate, pentru violuri, agresiuni și abuzuri sexuale asupra a peste 500 sportive.

Întrucât unele cazuri ar fi avut loc și la Karoly Ranch, din Houston, Texas, unde se afla centrul național de pregătire, scandalul l-a adus în atenția publicului și pe antrenorul român. Soții Karolyi au fost acuzați de unele sportive că ar fi știut de aceste întâmplări. Acestea susțineau că nu ar fi făcut nimic pentru a le stopa. Totuși, în cele din urma, cuplul nu a fost acuzat.

“These critics of mine, who do you think they are?” asked Karolyi. “They are jealous coaches, nonproducers.” He chuckled triumphantly. “When they say, ‘Oh, that goddam Bela,’ it is because I have made their lives miserable. They now have to work as hard as me, all day long. They can’t come into a workout in a suit and tie and say, ‘Okay, girls, try very hard now and do fifteen minutes of conditioning while I leave early to play some golf.’ Those coaches, my friend, are finished.” (www.texasmonthly.com)

Ultimii ani

Bela și Marta Karolyi au vândut ranch-ul și afacerea. Apoi s-au stabilit în Huntsville, oraș faimos mai ales pentru închisoarea unde se pun în practică execuțiile condamnaților la moarte din statul Texas. Fiica lor locuia în apropiere.

În ultima perioadă, Bela s-a confruntat cu mari probleme de sănătate, inclusiv maladia Alzheimer. A fost îngrijit la domiciliu, 24/ 7 de o asistentă medicală.

Moștenirea lui Bela Karolyi

Astăzi, Bela Karolyi este considerat o figură iconică în gimnastică. Este însă și un subiect complex de studiu în ceea ce privește etica în sport. Moștenirea sa include nu doar medaliile și performanțele gimnastelor pe care le-a antrenat, ci și influența durabilă asupra gimnasticii moderne. Sistemul de antrenament Karolyi a fost adoptat și adaptat de antrenori din întreaga lume, iar standardele ridicate pe care le-a impus continuă să definească acest sport.

Începuturile

Bela Karolyi era născut pe 13 septembrie 1942 la Cluj. A făcut atletism și box, fiind campion național la box, la juniori. La finalul liceului, s-a angajat la Combinatul din Hunedoara.

„Munceam în uzină dimineaţa şi îmi petreceam după-amiezile antrenându-mă. Lucrurile nu au mers bine. Nu am făcut progrese în niciun sport. Aveam prea mult timp liber şi eu eram obişnuit cu un program strict. În plus, nu îmi plăcea serviciul pentru că nu era unul de muncă fizică, ci doar îmi pierdeam timpul pentru cinci-şase ore zilnic.”

În această perioadă, și-a drămuit banii, vânzându-și tichetele de masă. Făcea economii, pentru a-și putea continua studiile. S-a îmbolnăvit însă și a fost nevoit să revină la Cluj.

Bela a revenit la pasiunea sa și a absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport din București. Aici a cunoscut-o pe Marta. După absolvire, s-au mutat în Valea Jiului. Bela, la Vulcan, iar Marta, la Lupeni. Predau ore de sport la școlile care nu avuseseră până atunci interes pentru jocuri sau competiții sportive.

„Mi-am frecat mâinile şi am început să lucrez. În fiecare zi am organizat o activitate diferită pentru elevi – în unele zile aveam meciuri de fotbal sau turnee de volei, în alte zile meciuri de rugby”

La venirea iernii, școala lui Bela nu avea sală de sport. A improvizat o sală de sport, unde a început să predea gimnastica. Bunicul său fusese profesor în aceeasi localitate. La sfârșitul anului școlar, fiecare a ținut câte un spectacol atletic în școala sa. Bela, la Vulcan. Marta, la Lupeni.

În 1962, la Vulcan a fost organizat primul liceu. Cei doi soți au început să predea acolo.

„Copiii din toate oraşele din jur au venit la Vulcan pentru a urma liceul. Erau copii destul de sălbatici – copii cu puţină educaţie care fuseseră nedisciplinaţi încă din anii lor elementari. Era înspăimântător să stau în faţa lor şi să-i îndrum. Dar am făcut-o. Le-am oferit disciplină şi provocări şi ei au răspuns. Oraşul Vulcan a devenit ca un vulcan care fierbea de activitate.

Acum, că aveam copii de liceu cu care am lucrat, aveam puterea necesară de a ne confrunta cu alte echipe de liceu de handbal pe echipe. Am început să călătorim pentru competiţii. Băteam pe toată lumea. A fost incredibil, devotamentul fizic şi mental al copiilor noştri era de 200 la sută, comparativ cu 75 de procente obişnuite pe care alţi copii le-au pus în pregătirea lor”.

…

„O parte din motivele pentru care copiii mei au excelat a fost că erau frustraţi şi furioşi. “Sunt un copil sărac”, s-au gândit cu toţii, “dar pot demonstra că sunt demn, la naiba, nu contează de unde am venit, pot câştiga”.

Cu antrenamentul şi sprijinul meu, le-am hrănit pofta de succes. Am parcurs Campionatele Naţionale de handbal şi atletism şi am concurat împotriva echipelor din cluburi mari. Am fost bătuţi din când în când, dar nu am părăsit arena niciodată fără să dăm tot ce am putut. Minerii au făcut toate strângerile de fonduri pentru călătoriile noastre. Au fost atât de mândri de copiii lor – au trăit realizările lor”.

Soții Karoly au fost invitați la ceremonia organizată cu ocazia împlinirii a 10 ani de activitate a liceului. Antrenau deja la alte cluburi. Dar le-a făcut mare plăcere să afle că 21 din primii 27 elevi ai lui Bela deveniseră profesori de educație fizică.