Necesitatea construirii unui pod peste bazinul Sf Gheorghe, între zona industrială a orașului Giurgiu și Insula Ramadan a apărut în 1900. Doi ingineri de marcă ai acelor vremuri, Anghel Saligny și Ion Ionescu Biseț, au participat la proiectarea și construirea propriu-zisă, realizând un pod rutier și feroviar. Construcția a avut loc între anii 1904 și 1905. Podul fiind în curbă, pilonul din mijlocul canalului a trebuit mutat deoarece în acel loc era o stancă și exista riscul ca vasele care traversau zona să se lovească de aceasta. Construcția le-a dat bătăi de cap constructorilor și arhitectului, datorită formei curbilinii determinată de forma subsolului canalului, aflat într-o zonă inundabilă.
Inginerul Biseț, cel care a dat numele podului giurgiuvean, a fost rectorul Institutului Politehnic din București și totodată șeful Serviciului Hidraulic, având aria de competență pe toată întinderea Dunării. În ceea ce-l privește pe inginerul Saligny, acesta este cel care a proiectat și construcția Podului de la Cernavodă.
În noiembrie 1905, Podul Biset(z) a fost testat cu două locomotive încărcate cu cărbuni. În acel moment, forma curbă în plan a reprezentat o noutate tehnică pentru Europa. Specialiștii spun că, pentru ca oamenii să aibă încredere în lucrarea realizată, inginerii care au proiectat podul stăteau în barcă, sub el, în momentul în care acesta era traversat de locomotive. Istoricii amintesc că dovada că acest pod este reprezentativ pentru comunitatea locală apare înscrisă într-un film monografic realizat în anul 1929. După 1990, traficul greu s-a intensificat pe Podul Bizetz, acest lucru atrăgând după sine slăbirea structurii de rezistență a construcției, întrucât aceasta nu putea suporta greutatea tirurilor care tranzitau Zona Liberă Giurgiu. Din anul 2006, trecerea autoturismelor peste pod a fost întreruptă și a fost construit un nou pod, lipit de cel vechi, care face legătura cu drumul național DN5 Giurgiu – București pe o distanță de aproximativ 60 km. .
Podul Bizetz a fost primul pod în curbă din Europa și este o bijuterie arhitecturală, o premieră tehnică pentru Europa acelor timpuri. În prezent este monument istoric şi este deschis numai traficului pietonal, pentru că nu mai prezenta siguranţă în exploatare.
Ion Ionescu-Bizeț a fost unul dintre întemeietorii Gazetei Matematice, inginer și matematician, profesor la Școala Politehnică din București. Un fost student povestea ca inginerul Ion Ionescu fusese profesorul ideal și, la primul curs, le-a recomandat să poarte “ghete de brunel cu bizeț pe catafalc!… de asemenea uniformele la nasturi și la gulere obligatoriu cu bizeț!” De aici îi apăruse supranumele Ionescu-Bizeț.
*bizeț = garnitură ornamentală de piele la încălțăminte (DEX)
*brunel = stofă de lână de culoare închisă, din care se confecționează încălțăminte (DEX)
Pasionat de estetică în general, inginerul Bizeț spunea într-un discurs despre Estetica podurilor metalice: “Dacă știința ar fi în punctul ei culminant, este sigur că o construcție făcută după toate regulile rezistenței și stabilității ar fi și estetice… Armonia cu configurația terenului, cu natura solului, cu decorul înconjurător, sentimentul subiectului și mai ales cu utilitatea lui… iată destule legi, destule calcule… Puțină știință îndepărtează arta; multă știință o readuce”.
Gheorghe Țițeica îl elogia astfel: “„A fost o dată ca niciodată un inginer strașnic, Ion Ionescu, stâncă de granit, inimă de aur, om de treabă și om de ispravă.”
surse foto:
