Scrisul lui Nicuță Tănase curge ludic. Textele lui se citesc ușor, fiind fluide, savuroase și pline de suspans. Are ceva din tehnica lui Șalom Alehem, dar parcă seamănă uneori și cu Mircea Sântimbreanu (când vrea să livreze o lecție), cu Vlad Mușatescu sau cu Ion Băieșu (când este ironic, persiflant)