Prin 1904, comuna Castelu includea și satele din jur – Castelu (504 locuitori), Cuza-Vodă/ Docuzol (917 locuitori), Nisipari/ Caratai (585 locuitori). Până în 1966, evoluția numerică a populației a fost în creștere, cu excepția satului Castelu, din cauza plecării în masă a populației tătare în Turcia. S-au adăugat malaria și tifosul care în anii respectivi au decimat o parte a locuitorilor. Satul Castelu era amplasat pe Valea Carasu . Aici exista în acea perioadă un focar de malarie, prin mlaștinile care sunt astăzi ocupate de Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Astăzi, comuna Castelu (în trecut Chiostel, în turcă Köstel) numără aproape 5600 locuitori.
În drum spre Occident, vicontele Alexis de Valon a lăsat câteva însemnări referitoare la așezările dobrogene din anul 1843. „După miezul zilei, călătorul ajunge la un adăpost de scînduri văpsit în verde, ridicat de Compania Dunăreană în folosul călătorilor, iar împrejur cîteva căsuțe alcătuiau împreună un sat numit «Keustelli» (Chiostel). «În față, o vale îngustă e tot ce mai rămâne din vestitul canal al lui Traian»” .
Este alcătuită din satul Castelu (pe cursul Văii Chiostel) și satul Nisipari (pe Valea Hagi-Kabul). Include 2 grădinițe, 2 școli și un liceu. Se află în centrul județului Constanța, în Dobrogea de Sud, la 30 km de municipiul Constanța. Este delimitată la NE de comuna Mihail Kogălniceanu, la SV de Medgidia (6 km distanță), la SE de comuna Poarta Albă, iar la S de Canalul Dunăre-Marea Neagră.
În zonă găsim elemente floristice sud-est europene
Dar și specii din flora mediteraneană și balcanică (clopoțelul, garofița, cimbrișorul, cornul, socul, măceșul, golomatul, obriga, coliliul). În ceea ce privește fauna, putem vorbi de rozătoare, gușter vărgat, șopârlă de frunză etc.
Legătura cu alte localități se face pe DN 22C. Dar și pe calea ferată București-Constanța, pe raza comunei existând două stații C.F.R. pentru călători (Halta Castelu și Halta Dorobanțu).
Descoperirile arheologice/ statuile romane de pe teritoriul comunei, dovedesc existența unei civilizații înainte de secolul al II-lea î.H.
În 1957, în incinta SMA Castelu a fost descoperit întâmplător un cimitir feudal timpuriu. Atestă extinderea unei așezări omenești între secolele al IX-lea – X-lea în această zonă.
Satul Castelu a fost înființat în 1830 de către un grup de 30 familii de tătari. Au venit din stepele Basarabiei, în urma războiului ruso-turc din Crimeea, peste populația băștinașă, la circa 1500 m est de actuala vatră a localității, pe Valea Chiostel. Aceștia și-au întemeiat așezarea Chis-Tel (spin), iar mai târziu au numit-o Chistel. Mai târziu, în această zonă au venit și locuitori din județele Argeș și Ialomița, atrași de întinsele pământuri dobrogene. La început, principalele ocupații erau păstoritul și agricultura. După Războiul de Independență din 1877, populația turcă și tătară a început să migreze în Turcia.
Consiliul Local a decis ca începând cu anul 1993 să acorde titlul și certificatul de cetățean al comunei tuturor tinerilor ce împlinesc vârsta de 18 ani.
Obiectivele turistice locale sunt Biserica Ortodoxă și Geamia (din 1916) din Castelu, dar si Biserica nemțească veche din Nisipari și siturile arheologice/ fortificațiile din SE localității.
Biserica a fost construită pe vremea preotului Teodor Martinescu , paroh al bisericii din Docuzul/ Docuzol (azi Cuza Vodă). Bisericile satelor Castelu și Nisipari au fost filiale ale parohiei Cuza-Vodă, iar pe 1 septembrie 1942 s-a constituit parohia Castelu.
Biserica din Castelu
Construcția bisericii este în stil bizantin, în formă de cruce (L = 25 m, l = 12 m, h = 14 m). Are o absidă principală și două laterale, cu calote semisferice pe naos. Este prevăzută cu trei turle, dintre care una octogonală cu calotă semisferică. Pronaosul este despărțit de naos printr-un arc lat și are bolta semicilindrică.
Construcția edificiului de cult a fost începută în anul 1908, din piatră și cărămidă, acoperită cu tablă galvanizată. Piatra pentru temelie a fost adusă, cu căruțele, din cariera de piatră din Castelu. Pictura fost realizată de către pictorul Gheorghe Mihăiescu, din localitatea constănțeană Țepeș Vodă, în stil realist, tehnica tempera. Lăcașul de cult a fost sfințit pe 29 iunie 1916.
„Cu ajutorul lui Dumnezeu Celui în Treime slăvit pusu-sa temelia acestui sfânt Locaș din com. Chiostel, jud. Constanța, în anul 1908, în zilele M.M.L.L. Regelui Carol I și Reginei Elisabeta și sa sfințit în ziua de 29 iunie 1916 sub domnia M.M.L.L. Regelui Ferdinand I și Reginei Maria (…)
Acest locaș s-a ridicat cu cheltuiala obștei locuitorilor din acest sat (…)” În data de 12 decembrie 1926 episcopul Gherontie a sfințit biserica din comuna Chiostel (azi Castelu), precum este consemnat într-o știre publicată de revista eparhială „Tomis”, a Episcopiei Constanța.
După cutremurul din anul 1940, turla mare a fost încinsă cu două șine de fier.
Turla mică a fost demolată și reconstruită de la bază, în 1942. După cutremurul din 1977, una dintre turlele mici a căzut. A fost afectată, într-o măsură mai mică, și turla mare. De-a lungul vremii, au fost executate mai multe lucrări de reparații, consolidări ale lăcașului de cult și modernizări (anii 1958, 1967, 1973, 1981, 1985-1991, 2003, 2004, 2007, 2009).
O comisie a constatat compromiterea picturii inițiale și faptul că nu avea valoare de patrimoniu. Astfel, în iunie 1988, pictorul Anghel Iancu Costel a început repictarea bisericii în tehnica fresco. În 1987 a fost construită clopotnița bisericii „Adormirea Maicii Domnului. Casa parohială a fost ridicată între 1991-1993, iar în 2005 s-ar înălțat o troiță în curtea bisericii.
Surse foto www.wikipedia.org
You must be logged in to post a comment.