Astăzi, pe 1 martie, purtăm un Mărțișor. Este o tradiție adânc înrădăcinată în cultura noastră, inclusă în 2017 în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO.
Mărțișorul nu este o simplă tradiție. Nu este nici un simbol exclusiv românesc. Este o legătură ce unește popoarele din România, Republica Moldova, Macedonia de Nord și Bulgaria, fiind o punte între generații și comunități.
Mărțișor – descoperiri arheologice
Conform calendarului roman, 1 martie era prima zi din an. Era momentul în care se marca „Matronalia”. Este vorba despre o sărbătoare consacrată lui Marte, zeul războiului, al forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii. Nu se cunoaște cu exactitate data apariției mărțișorului.
Însă au fost descoperite dovezi ale obiceiurilor de acum circa 8000 de ani, în situl arheologic de la Schela Cladovei din judeţul Mehedinţi. Au fost găsite coliere de care erau agăţate mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu.
Unde găsim un mărțișor
La origini, obiceiul de mărţişor era legat de reînnoirea naturii cu ocazia venirii primăverii, fiind larg răspândit ulterior în spaţiul balcanic. În timp tradiţia de mărţişor a primit şi alte conotaţii, legate de optimism şi credinţă. Sărbătoarea mărţişorului a apărut în zona cuprinsă între regiunile istorice ale Maramureşului şi Bucovinei de nord, până la graniţa Bulgariei cu Grecia.
Simbolistică
Se pare că dacii purtau la gât un mărţişor confecţionat din pietricele albe şi roşii. Purpuriul simboliza sângele, soarele şi viaţa, adică femeia. Iar albul reprezenta claritatea apelor şi înţelepciunea bărbatului. Șnurul era o îmbinare a celor două culori, care simboliza armonia celor doi.
Pe vremea lor, mărţişoarele erau considerate amulete cu puteri de protecţie solară, ce aduc frumuseţe şi fertilitate. Erau purtate până când înfloreau copacii şi apoi erau agăţate de crengile acestora.
Mărţişorul și-a schimbat forma în timp. La origini era simbolizat printr-o monedă – de aur sau argint – la care se ataşa o sfoară împletită din fire albe şi roşii sau albe şi negre. Mai târziu a apărut sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu înşirate pe o aţă. În vremurile moderne, este reprezentat de mărgelele colorate, ceramică ori flori, mici modele din plastic, sticlă etc.
Tot mărţişor este numit şi şnurul bicolor, alb-roşu, de care se agaţă diferitele figurine. Acesta simbolizează şi lupta contrastelor – noaptea cu ziua, viaţa cu moartea, boala cu sănătatea, iarna cu vara.
La origini, mărţişorul era purtat de persoanele sensibile – copii sau fetele tinere, pentru a atrage norocul şi fericirea.
Adolescentele primeau un mărțișor pe care îl purtau timp de 12 zile. Apoi îl prindeau de păr până la apariţia primilor cocori sau berze. Atunci, şnurul era atârnat de un copac, iar cu moneda se cumpăra caş (pentru ca fecioarele să se bucure de un ten alb) şi vin roşu (pentru a avea obrajii mereu rumeni).
Tradiții de Mărțișor în România
În România există tradiţii diferite legate mărţişor, în funcţie de regiuni.
În Ardeal, mărţişoarele sunt agăţate la uşi, ferestre, sau chiar de coarnele animalelor domestice. Se crede că astfel sunt alungate duhurile rele.
În Bihor, în zona Oradea există credinţa că oamenii devin mai sănătoşi şi mai frumoşi dacă se spală cu apă proaspătă de ploaie în această zi.
Dobrogenii obişnuiesc să poarte mărţişoarele până la sosirea cocorilor. Apoi le aruncă în aer, pentru ca astfel să primească o fericire „înaripată”.
În Banat există obiceiul ca fetele să se spele cu zăpadă, sau cu apa de pe frunzele fragilor, pentru a fi iubite şi pentru măritiş.
În zona Moldovei, ca şi dincolo de Prut, mărţişoarele sunt oferite de fete băieţilor. Apoi, pe 8 martie băieţii sunt cei care oferă mărțișoare.
În unele zone din ţară predomină superstiţia conform căreia Baba Dochia va trimite gerul înapoi dacă de 1 martie au loc diferite activităţi gospodăreşti. De aceea, femeile nu spală şi nu dau cu mătura, ci pregătesc doar bucatele pentru masă.
Mărțișor în Bulgaria
Dacă România și Moldova celebrează sosirea primăverii cu un mărțișor, bulgarii au Martenitsa. Sunt șnururi sau ciucuri împletiţi, alb-roşii, care simbolizează iubire, sănătate şi fertilitate. Denumirea bulgărească provine de la „Baba Marta”. Era o fiinţă bătrână şi capricioasă, un fel de Baba Dochia.
Pentru unii este o fiinţă plină de energie care pare că priveşte întotdeauna cu invidie la fraţii ei, în timp ce soarele răsare numai când ea zâmbeşte. Pentru alţii este o bătrână neputincioasă, aceasta având mereu la ea un drug de fier în care se sprijină. La bulgari, finalul lunii februarie este dedicat curăţeniei generale în gospodării. Se spune că Baba Marta nu vizitează decât casele îngrijite.
Legendă bulgărească
Legenda spune că tradiţia purtării unei martenitsa a fost inspirată de primul han bulgar, Asparuh, care a trimis o sfoară albă soţiei sale pentru a-i arăta că a supravieţuit unei bătălii.
Conform tradiţiilor lor, Marta trebuie înduplecată prin purtarea acestui şnur, aproape de guler sau în jurul încheieturii mâinii până când purtătorul vede o barză sau un copac înmugurit, semn al venirii primăverii. Atunci Martenitsa trebuie agăţat de o ramură a copacului, trasferându-i astfel sănătatea şi norocul.
Alţi bulgari obişnuiesc să pună Martenitsa sub o piatră. A doua zi se verifică ce se află lângă Martenitsa. Dacă este o larvă sau un vierme, vestește sănătate şi succes. Furnica înseamnă succes doar cu multă muncă. Iar păianjenul înseamnă necazuri.
Se mai spune că dacă nu porţi mărţişor, Baba Marta va aduce spiritele rele în casa ta.
Martenitsa nu semnifică doar un şnur alb-roşu. Ci şi două păpuşi mici, confecţionate din fire de lână. Pizho este masculină, de culoare albă și semnifică longevitate, putere, puritate şi fericire. Penda este feminină, de culoare roşie, simbolizând sănătate, concepţie şi fertilitate.
În anumite regiuni din Bulgaria mărţişoarele sunt purtate în funcţie de statutul social. Sunt primite atât de bărbaţi cât şi de femei. Astfel, fetele nemăritate vor purta mărţişorul în partea stângă a rochiei. În vreme ce fetele bătrâne îl vor purta pe degetul mic al mâinii stângi. Bărbaţii căsătoriţi poartă „martenitsa” la şoseta dreaptă.
Mărțișorul în Albania
În Albania există lidhka. Aici simbolul este purtat însă doar de copii, ca și în Macedonia, şi doar după 14 martie, până la apariţia primelor rândunele. Apoi este agăţat de un copac pentru a alunga sipirtele rele.
Semnificaţia este comună – alb este puterea masculină, longevitatea, în timp ce roşul reprezintă spiritul feminin, fertilitatea.
Cel mai … mărțișor
Cel mai vechi mărţişor din România datează, se pare, din anul 1879 şi are forma unei inimi din argint. Un altul, realizat în 1898, are forma unei rândunele aflate în zbor. Ambele se află în posesia unui colecţionar din Bucureşti.
Cel mai lung mărţişor din lume este lung de aproape 17 km. A fost realizat de locuitorii din Vidin, Bulgaria, acest record fiind omologat ca atare de Cartea Recordurilor în anul 2015. În martie 2016 acesta a fost adus la Buzău. A putut fi admirat, după ce a fost purtat de un alai de volutari prin tot oraşul şi a atras admiraţia trecătorilor. Era doar unul dintre elementele unui demers comun al României, Bulgariei şi Macedoniei pentru a introduce tradiţia mărţişorului în patrimoniul cultural mondial al UNESCO.
Credințe de Mărțișor
Înţelepciunea populară mai arată că purtătoarele mărţişoarelor sunt ferite să fie arse de soare pe timpul verii. În plus, vor fi sănătoase şi frumoase ca florile primăverii. Vor fi plăcute şi drăgăstoase, bogate şi norocoase, ferite de boli şi deochi.
Legendele Mărțișorului
De mărţişor sunt legate şi două legende. Una dintre ele spune că un zmeu a răpit soarele pentru trei anotimpuri. Până iarna, când un viteaz l-a înfruntat pe zmeu şi a redat astrul cerului şi oamenilor. În luptă acesta a fost însă rănit, iar sângele său roșu s-a scurs pe zăpada albă. În acel loc unde roșul s-a împletit cu albul au crescut ghiocei, care au devenit astfel vestitorii primăverii.
A doua legendă povestește că Primăvara se plimba într-o poiană. A observat un ghiocel, pe care a vrut să îl ajute să crească, îndepărtând zăpada din jurul lui. Iarna s-a mâniat şi a trimis un frig teribil peste ghiocel. Care a îngheţat. Primăvara a dorit să îl încălzească cu palmele, s-a rănit la un deget. Iar sângele roșu a curs peste ghiocelul alb, readucându-l la viaţă.
Surse foto
