SFÂNTUL NICOLAE CEL BLÂND- TRADIȚII ȘI ATRIBUTE MITICE

Povestea lui Moș Nicolae îşi are originea în legenda personajului mitic. Sfântul Nicolae a existat în realitate, fiind arhiepiscopul din orașul maritim Myra (Mira), Lichia (pe teritoriul actualei Turcii). Lui Nicolae de Myra, om credincios, care a trăit în secolul al IV-lea, îi sunt atribuite numeroase fapte bune faţă de cei săraci şi năpăstuiţi, dar şi miracole, numele său traducându-se prin “biruitor de popor”.

Nicolae venea dintr-o familie înstărită şi fusese crescut în spiritul îndemnului “să împarţi averea săracilor”, așa încât, la moartea părinţilor săi, şi-a dăruit întreaga avuţie celor nevoiaşi.

Era născut pe 15 martie 270 și a murit pe 6 decembrie 343.

Sfântul Nicolae, cel mai blajin dintre sfinți, păzește soarele și stăpânește apele, fiind patronul  marinarilor și al corăbierilor pe care îi scapă de la înec, al negustorilor, arcașilor, soldaților, victimelor judecăților nedrepte, al văduvelor și orfanilor, al copiilor și studenților din diverse orașe și țări din Europa, dar și al fetelor cinstite care vor să se mărite.

• LEGENDA SF NICOLAE

Legenda prin care și-a câștigat reputația și care a dus la modelul tradițional al moșului care aduce daruri spune că erau trei fete sărace și, neavând zestre, nu puteau să se căsătorească. Așa se face că urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbaţi înstăriţi. Povestea spune că Sf Nicolae a aflat de necazul lor și, într-o noapte, le-a aruncat fiecăreia pe geam, câte un săculeţ de bani. Săculeţii au căzut în ciorapii puşi la uscat (o altă variantă menționează ghetele). Așa a apărut obiceiul pregătirii ghetuțelor seara, pentru a primi darurile moșului.

„Datinile și tradițiile din ziua de 6 decembrie nu sunt prea numeroase: se serbează pentru ajutor la boli și mai ales lovituri (aluzie, probabil, la toiagul arhieresc), se fac praznice pentru morți năpraznice (în accidente, mai ales înecați), iar fetele fac rugăciuni pentru noroc în căsătorie (…) Fiind o zi plasată la începutul iernii calendaristice este firesc să fie socotită prevestitoare pentru mersul vremii (…) Pentru zonele ce păstrează tradiția colindatului, în special Transilvania, Sf Nicolae este, într-un fel, patronul cetei de tineri, la această dată ei întâlnindu-se pentru alegerea conducătorului!” (Narcisa Știucă, “Spirala sărbătorilor – Rosturi, tâlcuri și deslușiri”)

• TRADIȚII ȘI OBICEIURI DOBROGENE

”Această sărbătoare este ținută cu sfințenie de către cei care practică pescuitul, mai ales în satele aflate pe malul Dunării. Sfântul Nicolae este apărător al pescarilor și al podarilor, protector al celor care merg pe ape, iar locuitorii din Dobrogea au grijă să fie acasă pe 6 decembrie și să îl cinstească așa cum se cuvine. (…) De asemenea, în această zi erau pomeniți în trecut cei care au murit în război, pentru că numele sfântului derivă din grecescul Nike, care înseamnă victorie. Tot legat de apă putem spune că în această zi sunt pomeniți și cei care au murit înecați în mare” (Cerasela Dobrinescu, muzeograf Muzeul de Arta Populara Constanta, pentru “Discover Dobrogea”).

În noaptea din ajunul zilei de 6 decembrie, dobrogenii pun crenguțe de pomi fructiferi (meri, peri sau cireși) într-un vas cu apă, pe care îl așează lângă o icoană. Dacă acestea înfloresc până la Anul Nou, se spune că va urma un an cu rod bun.

Tot de Sf Nicolae se formează cetele de colindători, căci această zi dă startul sărbătorilor de iarnă. Cei care urmează să meargă la colindat, se întâlnesc în seara zilei de 5 decembrie și își aleg vătaful, membrii cetei (fiecare având atribuții clare), își împart zonele unde vor colinda. Începând de acum, se repetă colindele și se stabilesc scenariile pentru ocaziile când vor colinda, până la Bobotează.

”În Dobrogea, unde există o întrepătrundere de etnii, de culturi diferite, se întâmplă un lucru miraculos. Anumite obiceiuri frumoase se împrumută de la o etnie la alta, de la o cultură la alta. Toate au în centru faptele bune, mai ales în luna decembrie. Obiceiurile în Dobrogea sunt preluate din diferitele zone ale României, din care a venit populația care trăiește în această regiune. Sunt foarte multe tradiții din țară transpuse aici. Am mers în case de creștini înainte de Crăciun și am mâncat ”scutecele lui Isus”, un produs de post, foarte simplu și foarte bun. În alte case se găteau anumite bucate de post din Oltenia sau din alte zone. E interesant cum se îmbină aceste tradiții gastronomice și cele privind colindele.” (preot Claudiu Banu, Biserica Sf Mina, Constanța)

Astăzi își sărbătoresc onomastica cei care se numesc Nicoleta, Niculina/ Nicolina, Nicole, Nicolae, Niculai/ Neculai, Nicușor, Nick, Nichi etc.

• TRADIȚII DIN BANAT

În satele bănăţene, pe 5 decembrie, în ajunul sărbătorii de Sf Nicolae, oamenii au mare grijă de sănătatea copiilor şi a animalelor din gospodărie. Pentru a fi feriţi de „bube” (varicelă, variolă, rubeolă şi alte boli ale copilăriei) copiilor nu li se dă în această zi să mănânce fructe sau peşte, pentru a nu li se face „buboaiele” mari, precum acestea. Este ziua Sf Sava, care, potrivit tradiţiei populare, umbla cu o traistă plină cu felurile bube pe care le arunca asupra celor ce nu îi respectau ziua. Se spune că Sf Sava ar fi murit după ce ar fi mâncat un măr roşu, dar otrăvit. De aceea, astăzi se dă de pomană turtă caldă acoperită cu lână, pentru ca bubele să fie moi precum acestea. Legenda spune că Sf Sava i-ar fi avut ca fraţi pe Sf Varvara şi pe Sf Nicolae. Conform unui alt obicei, nu se fac lucrări grele în casă, în schimb se fac rugăciuni pentru ocrotirea celor mici şi a vitelor de pe lângă casă. Spre seară, atmosfera este mai blândă, iar copiii trebuie să se domoleasca, să-şi cureţe ghetuţele şi să le lase la uşă, pentru că Moş Nicolae, blând şi darnic, le va umple cu dulciuri.

Oamenii spun că dacă ninge în această zi va fi un an mănos, iar în semn de recunoştinţă, de Sf Nicolae se fac şi astăzi, în unele sate din Banat colaci de post, care se împart celor nevoiaşi.