SEVER FRENȚIU: ARTA ÎN VITRALII, PICTURĂ ȘI SCULPTURĂ

Pe o bancă din piatră, lângă digul Mureșului, în Arad, o siluetă copleșitoare privește trecătorii. Este statuia lui Sever Frențiu, realizată de sculptorul arădean Camil Păcurar și arhitectul Roxana Ocoș. Bronzul monumentului l-a dăruit orașului pe cel care altă dată era o vie prezență pe străzi, gata oricând să schimbe o vorbă sau să dea mâna cu admiratorii.

Sever Alexandru Frenţiu a fost nu numai pictor, dar și desenator, creator de vitralii, ceramică și mozaic și scenograf.

Născut pe 15 noiembrie 1931 la Săcuieni, în județul Bihor, Frenţiu a absolvit Institutul de Arte Plastice “Ion Andreescu” (Cluj), a fost membru fondator si președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din Romȃnia, filiala Arad, organizând aici prima galerie de artă a orașului, numită “Alfa”, cu o sală de expoziții și un magazin de vânzare a creațiilor plastice, pictură, ceramică, bijuterii, vestimentație etc. A participat regulat la expoziţii de arta plastică și de scenografie din ţară și din străinătate. La început a lucrat ca gravor, apoi, din 1960 a fost pictor scenograf la Teatrul de Stat din Arad. Ca scenograf, a mai colaborat cu Teatrul de Marionete din Arad, Teatrul “Jokay Szinhaz” din Debretin, Studioul Cinematografic Buftea, Teatrul Ion Creangă, Teatrul Tandarica, Teatrul Mic, Teatrul “Lucia Sturdza Bulandra” si Teatrul Evreiesc din București, Aarhus Teater (Danemarca), Norske Teater,  Hordaland și Rix Teater (Oslo, Norvegia), Marionettes de Geneve (Elvetia), Teatrul Francez “Edmonton” (Canada). În literatura de specialitate a fost apreciat ca “un supra-realist de concepție nu de recuzită”.

Din rigoarea gravorului și spiritul romantic au luat naștere vitraliile create la Veneţia, ceramica și mozaicurile purtȃnd amprenta unui artist ce nu se deosebește cu nimic de marii bijutieri ai Renașterii.

• VITRALII

A realizat ansamblul de vitralii din holul Palatului Administrativ și al Bibliotecii Județene din Arad, lucrări monumentale, de o reală valoare artistică, la care a lucrat timp de patru ani. În 1975, Frențiu a montat pe cele nouă ferestre mari ale primăriei vitralii originale, de o frumusețe deosebită, lucrarea pe care a numit-o “Anotimpurile și lunile anului”.

“Veșmintele bogate ale Renașterii, arhitectura bogată a romanticilor și poezia evanescentă a Secession-ului au contribuit la crearea unui stil, a unei personalități unice în arta românească.Din rigoarea unui gravor și spiritul unui ultim romantic s-a născut opera sa de pictor și desenator, vitraliile de o neasemuită, la noi, eleganță și expresivitate, tulburătoarele forme, în sticlă, create la Veneția, ceramica și mozaicurile, toate, purtând marca unui artist a cărui tumultoasă vocație nu se putea cantona într-un singur domeniu.Călătorind îndelung în țările nordului sau sub soarele torid al Africii, Sever Frențiu realiza o sinteză între misterul tenebros și întinsele spații pierdute sub lumina crudă a soarelui pe care o plasa într-o Veneție de carnaval, de o fabuloasă bogăție. Între realitate și mister, între cuvânt și fină insinuare, în fața unei scene sau a șevaletului, Sever Frențiu, ultimul romantic, a dat o operă demnă de marii bijutieri ai Renașterii.” (Radu Ionescu)

• PICTURI

Mai toate tablourile anilor ‘70 sunt marcate de simbolul perlelor-lacrimi (“Noaptea cameleonului”, “Omagiu”, “Bunilor și străbunilor mei” etc). Măștile (“Doina”, “Tablou în oglindă”, “Cuibul perlei roșii”, “Pădurea de catifea” etc) sunt însoțite de catifea grațioasă, enigmatică, în falduri sau drapată. Ștergarele sunt leitmotivul “Plimbării de iarnă”, “Amintirii norvegiene” și “Cuibului perlei roșii”. Anii 70-80 au fost marcați de lucrări sumbre și profunde ale istoriei grele: “Bunilor și străbunilor mei” (1977, lucrare evocând răscoalele din 1907), ciclul “Distrugerea satului românesc” (“Iarna sufletului”, “Peisaj interzis”, “Furtuna” -1989). “Vânătoare cu șoim” a fost ultimul tablou pictat înainte de a muri, dar rămas neterminat.

Sever Frenţiu a fost iniţiat ȋn francmasonerie ȋn 1992. “L-am cunoscut foarte bine pe Marele Maestru Sever Frentiu. Un om mare. Daca n-ar fi murit, ar fi ajuns unul dintre marii Mari Maestri. El întelesese într-adevar totul. Pacat ca s-a dus atât de repede.” (Ilustrul Frate Robert Heyat, membru al Marii Loji din Washington DC)

Sever Frentiu a murit la Arad, pe 6 noiembrie 1997, la numai 46 ani. Lui ȋi datorăm unele dintre vitraliile Casei de Oaspeţi (Olănești), Palatul Foișor (Sinaia), Palatului Cotroceni și Bisericii Luterane (București).

Surse foto:

www.wikipedia.org 

https://www.francmasoneria.ro

www.bibliotecaarad.ro

www.cniptarad.ro