BOBOTEAZA – SĂRBĂTOAREA CURĂȚIRII ȘI LUMINĂRII

BOBOTEÁZA n. pr. f. Sărbătoare în cultul ortodox și romano-catolic al botezului lui Isus Hristos, care se prăznuiește la 6 ianuarie; Iordan. ◊ Gerul Bobotezei = ger mare (ca la început de ianuarie). – Probabil din apă + botează = Boboteaza (< boteza). (cf DEX 2009).

ÎNCHEIEREA SĂRBĂTORILOR DE IARNĂ

Momentul care ȋncheie ciclul sărbătorilor de iarnă este Boboteaza, numită și Botezul Domnului sau Arătarea Domnului. Acestea ȋncep cu sărbătoarea Sf Andrei, pe 30 noiembrie. Continuă cu Sf Nicolae (6 decembrie), Sf Spiridon (12 decembrie), Crăciunul (25 decembrie), Sf Ștefan, Anul Nou. Luna ianuarie debutează cu Sf Vasile. Urmează Boboteaza – sărbătorită atȃt ȋn Biserica Ortodoxă, cȃt și ȋn Biserica Catolică (Epifania) – și Sf Ion (pe 7 ianuarie).

BOBOTEAZA – OBICEIURI

În localităţile situate pe malul unei ape, există obiceiul ca preotul să arunce crucea de lemn ȋn rȃu, după sfinţirea apelor. Cei mai curajoși flăcăi vor înota pentru a o aduce ȋnapoi, chiar dacă apa este foarte rece, uneori chiar ȋngheţată.

Iordănitul femeilor

Este un obicei din nordul Romȃniei. În trecut, femeile se adunau ȋn grupuri mari ȋntr-o gospodărie și aduceau alimente și băutură pentru cină. Apoi jucau și cȃntau toată noaptea. Dimineaţa, luau cu forţa bărbaţii care treceau ȋntȃmplător pe stradă. Îi ameninţau că ȋi aruncă ȋn apă daca nu platesc cu vin.

Iordănitul (sau iordăneala) flăcăilor este practicat de cete de tineri (iordănitori) care umblă din casă ȋn casă ȋn seara de Boboteaza, ȋn ajunul Sf Ion. Aceștia cântă Iordanul și stropesc cu agheazmă de la preot. Apoi ȋi ridică pe cei stropiţi de trei ori. Se pare că aceștia vor fi sănătoși și să le va merge bine tot anul. În unele zone, obiceiul are loc după prȃnz și iordănitorii stropesc cu apă sfinţită trecătorii care ies de la biserică.

Tontoroiul femeilor

În alte zone, Boboteaza este momentul integrării tinerelor căsătorite ȋn comunitatea femeilor măritate prin udarea cu apă de la rȃu sau fȃntȃnă. Obiceiul poartă denumirea de Cumetria sau Tontoroiul femeilor și este incă practicat ȋn Pantelimon, lȃngă București.

Se spune că ȋn noaptea de Bobotează, tinerele necăsătorite ȋși visează alesul. Dar doar dacă ȋși leagă pe inelar un fir roșu de mătase și ȋși pun sub pernă o crenguţă de busuioc.

În Ajunul Bobotezei erau interzise certurile și nu se dădea nimic cu ȋmprumut.

Chiraleisa

În multe sate din Moldova, ȋn ajunul Bobotezei, grupuri de copii umblă din casă ȋn casă pentru a vesti sosirea preotului cu crucea. Datina este asemănătoare colindatului cu Moș Ajunul. Copiii strigă doar “Chiraleisa!“ de trei ori (din grecescul Kyrie Eleison – Fie-ţi milă, Doamne!) și sunt răsplătiţi cu mere, nuci și prăjituri. În Bucovina, preotul este ȋnsoţit și de gospodari. Aceștia merg cu lumȃnări aprinse pe la casele vecinilor și strigă și ei Chiraleisa.

Ion Creangă atestă obiceiul Chiraleisei ȋn satul său moldovenesc, ȋn “Amintiri din copilărie”:

“Când veneau cele două ajunuri, câte treizeci-patruzeci de băieţi fugeam înaintea popii, de rupeam omătul de la o casă la alta, şi la Crăciun nechezam ca mânjii, iar la Bobotează strigam chiraleisa de clocotea satul.”

Mai multe despre obiceiurile de Boboteaza, din județul Buzău, aici:

https://muzeuzalau.ro/chiraleisa/