Pe 11.11.1918 s-a oprit un război. 77 ani mai târziu s-a oprit o viață, cea a lui Corneliu Coposu.
11.11, ora 11
Primul Război Mondial a încetat, printr-o coincidență stranie, pe 11.11, la ora 11. Armistițiul fusese semnat cu câteva ore mai devreme, într-un vagon-restaurant staționat într-o pădure, la 80 km de Paris. Din cauza comunicării dificile, luptele au mai continuat sporadic câteva ore. 11.000 soldați au fost răniți inutil. Din nou acel ciudat număr 11. Ultimul soldat a căzut cu doar un minut înainte de încetarea războiului.
Liniștea din ziua armistițiului poate fi ascultată aici: https://www.mirror.co.uk/news/uk-news/chilling-audio-captures-moment-silence-13566374?fbclid=IwY2xjawGfPDFleHRuA2FlbQIxMAABHQQ4RwcT0-zpYJdvZc3HaC_Vy68hL2KntVrttUelRy4rOgiCudjI22f4sQ_aem_6DBhAfjevRqsApN79-vC0Q
11.11 – PLECAREA SENIORULUI
Pe 11 noiembrie 1995 l-am pierdut pe Corneliu Coposu. Născut pe 20 mai 1914, în județul Sălaj, Coposu a urmat studii juridice și economice, obținând titlul de doctor în drept, la Universitatea din Cluj.
A fost secretarul politic al lui Iuliu Maniu. Tot prin Maniu a cunoscut-o pe Arlette, cea care avea să-i devină soție în 1942. Tatăl ei făcuse parte din cabinetul Maniu, iar acesta mergea la odihnă la Constanța, la hotelul bunicii fetei. Coposu s-a aflat și el la acel hotel, cu ocazia Paștelui din 1941.
Aveau să petreacă împreună doar cinci ani, întrucât Coposu a fost arestat în iulie 1947. Arlette și sora sa, France, au fost arestate trei ani mai târziu, acuzate de spionaj în favoarea Franței. France a murit în pușcărie. Arlette a fost eliberată în 1964, însă a murit de cancer, doi ani mai târziu.
17 ANI DE DETENȚIE
Corneliul Coposu a fost arestat pentru “înaltă trădare a clasei muncitoare”. A fost încarcerat la Ministerul de Interne, apoi transferat la Malmaison. Timp de opt ani a fost închis fără a fi judecat, întrucât nu putea fi condamnat, din lipsa de probe. În 1956 a fost condamnat la muncă silnică pe viață și supus unui regim sever, timp de 17 ani, în închisorile de la Bragadiru, Văcărești, Rahova, Popești Leordeni, Jilava, Gherla, Pitești, Craiova, Aiud, Capul Midia și Poarta Albă. Ultimii cinci ani de detenție au fost executați la “închisoarea tăcerii’ din Râmnicu Sărat, singur în celulă, complet izolat.
A fost eliberat în 1962 și a primit domiciliu obligatoriu în Bărăgan. După doi ani i s-a permis să revină în București. A putut să se angajeze doar ca muncitor necalificat în construcții. Dacă la momentul arestării fusese campion de haltere, categoria grea, cântărind 114 kg, la eliberare avea doar 51 kg.
CORNELIU COPOSU DUPĂ 1989
A fost urmărit în permanență de Securitate, până la căderea regimului comunist. Din păcate, începând cu ianuarie 1990, o noua campanie de denigrare a sa a luat amploare. Coposu era atunci liderul opoziției împotriva FSN. A fost calomniat, huiduit, căutat cu bâtele la sediul partidului.
În 1994, la întoarcerea din Germania, de la o operație, Coposu a glumit: „Iertaţi-mă că n-am murit. Poate data viitoare”. Corneliu Coposu a încetat din viață pe 11 noiembrie 1995, la Spitalul Universitar din București, în urma unui neoplasm pulmonar. A fost înmormantat la Cimitirul Bellu Catolic, fără funeralii naționale.
„N-a şezut într-un palat. N-a străbătut bulevardele în convoaie înfricoşătoare, precedat de puşti şi sirene. N-a descins nicăieri străjuit de surâsuri şi plecăciuni. Şi cu toate astea, Corneliu Coposu a fost în sine o instituţie. Fiinţa sa plăpândă a reuşit, fără niciun alt punct de sprijin, să se facă legendară”… (Ion Cristoiu)
“A trezit un sentiment de vinovăţie în poporul asta. Oamenii, uitându-se la el cât era de… Omul ăsta parcă era lipit pe cer. Era sărac lipit cerului, nu pământului. N-avea nimic din punct de vedere social. Stătea cu surorile lui. Nu făcea altceva decât această politică îndreptată, într-adevăr, către interesul naţional aşa cum îl vedea el. Ei bine, Coposu a reuşit să trezească an de an respectul şi apoi sentimentul de vinovăţie al oamenilor.” (Cristian Tudor Popescu)
DIN GÂNDURILE SENIORULUI CORNELIU COPOSU:
„Comuniştii au realizat totuşi o performanţă: au inventat şi cultivat complexul minciunii, complexul relei-credinţe, complexul urii generalizate. Cum? Obligând copiii de la vârsta cea mai fragedă să mintă şi să-şi dedubleze personalitatea.”
„Crima majoră a comunismului este instaurarea complexului relei-credinţe.”
“Nu poţi anticipa când îţi intră în viaţă o prietenie sau pierzi pe cineva drag. Oamenii pot uita lucrurile neimportante, dar ce intră în suflet nu se va pierde vreodată.”
“Calităţile de căpetenie pe care le-aş cere eu unui om politic sunt: fermitate în concepţii, iubire pentru adevăr şi refuzul de a tranzacţiona principii.”
“Negociem orice, dar nu negociem principii.”
“Românul este fatalist şi se teme de schimbare. Nu este obişnuit să rişte pentru o viaţă mai bună.”
“Puterea politică se teme de oamenii cu atitudine rectilinie, inapţi de compromisuri. Neputându-i convinge să “colaboreze”, în mod ruşinos încearcă să-i compromită.”
“Aş fi putut să mă aşez pe o adunare de bani, am avut condiţii, dar nu m-au interesat. Cred că sunt cel mai sărac om din România, neavând niciun metru pătrat de pământ, neavând nicio acţiune, neavând nicio casă proprie şi niciun fel de proprietate. Aşa că nu o să am probleme testamentare pentru că nu am ce testa.”
“Când sunt cele mai acute lupte interne într-un partid, să ştii că atunci partidul este cel mai aproape de guvernare.”
Surse foto:
