Este a 40-a zi a anului. Mai sunt 326 zile până la finalul anului.

– 1903: S-a născut pianista Silvia Șerbescu (d. 1965)

– 1908: S-a născut poetul Cicerone Theodorescu (d. 1974)

– 1917: S-a născut balerinul Oleg Danovski (d. 1996)

– 1919: România și Polonia au stabilit relații diplomatice

– 1929: La Moscova a fost încheiat Pactul Briand-Kellogg, acord prin care statele semnatare URSS, România, Letonia și Estonia se obligau să renunțe la război ca instrument de politică națională, încă înainte de ratificarea lui. 10 ani mai târziu, Rusia avea să invadeze Finlanda, Estonia, Letonia, Polonia și Basarabia

– 1933: S-a născut eminescologul Amita Bhose (d. 1992)

– 1934: Pactul Înțelegerii Balcanice, document semnat la Atena, între România, Iugoslavia, Grecia și Turcia (cu un protocol și o anexă secretă), care stipula printre altele că statele semnatare “își garantează mutual securitatea frontierelor balcanice” și “își iau obligația de a nu întreprinde nicio acțiune politică față de alt stat balcanic nesemnatar al pactului fără avizul mutual prealabil al celorlalți semnatari și de a nu lua nicio obligație față de oricare alt stat balcanic fără cunoștința prealabilă a celorlalte părți”. Inițial fusese conceput ca un pact în cinci, însă Bulgaria a refuzat oferta. (Guvernul Gh Tătărescu, ministru de externe Nicolae Titulescu)

– 1945: A fost descoperită o mare cantitate de arme și muniții (ascunse cu aprobarea vicepreședintelui Consiliului de Miniștri, Petru Groza, și a subsecretarului de stat de la Interne, Virgil Stănescu), ce urmau a fi folosite într-o eventuală lovitură de forță pentru instaurarea unui guvern comunist. Existența acestui depozit contrazicea declarația stângii politice, ce nu dorea o lovitură de stat, ci continuarea programului

– 1945: A fost promulgată Legea pentru epurarea presei, care prevedea sancționarea cu admonestare scrisă, suspendarea activității între șase luni și cinci ani și interzicerea definitivă de a lucra în presă pentru acei ziariști, publiciști sau colaboratori, care înainte de 23 august 1944 s-au pus în slujba hitlerismului sau a fascismului, au fost stipendați de către puterile Axei pentru propagandă în favoarea politicii lor, au îndemnat la acte de teroare, schingiuiri și omoruri

– 1945: S-a născut atleta Ionela Țârlea-Manolache

– 1977: Postul de radio “Europa Liberă” a transmis scrisoarea deschisă prin care scriitorul Paul Goma se solidariza cu protestatarii anti-comuniști ai Chartei 77 din Cehoslovacia. A fost “actul de naștere” al dizidenței românești

– 1981: S-a născut fotbalistul Ciprian Tătărușanu

– 1990: S-a născut pianista Alina Bercu

– 1994: A murit poetul Gherasim Luca (n. 1913)

– 2005: A murit interpreta de folclor Ana Pop-Corondan (n. 1922)

– 2010: A murit criticul literar Romulus Bărbulescu (n. 1925)

– 2016: A murit istoricul Alexandru Vulpe (n. 1931)

– 2017: A murit regizorul Radu Gabrea (n. 1937)

– 2021: A murit actrița Valeria Gagealov (n. 1931)

– 2022: Au fost relansate posturile TV ale SRTV: TVR Cultural și TVR Info

– ZIUA INTERNAȚIONALĂ A STOMATOLOGULUI – sau A DURERII DE DINȚI

Deși originile acestei zile nu sunt clare, stomatologia este una dintre cele mai vechi profesii medicale, dovezile fiind găsite încă din 7000 î.Hr. Cu toate acestea, abia în 5000 î.Hr. au fost descoperite descrieri legate de boli legate de dinți.

Până în secolul al XVIII-lea, stomatologia devenise o profesie mai definită și mai rafinată. Pierre Fauchard, un chirurg francez, a publicat cartea sa “The Surgeon Dentist, a Treatise on Teeth”, care a definit un sistem cuprinzător de îngrijire și tratarea dinților, până la implementarea plombelor dentare și descoperirea că zahărul era un factor major în carii dentare.

În 1859, 26 stomatologi s-au întâlnit in zona Cascadei Niagara pentru a forma o entitate de supraveghere pe care o considerau Asociația Dentală Americană, ADA, compusă dintr-o organizație reprezentativă națională a stomatologilor dedicată încurajării standardelor profesionale înalte și cercetării științifice, precum și încercând pentru a ajunge la populația generală despre importanța igienei dentare. În 1873, Colgate a produs în masă prima pastă de dinți, iar periuțele de dinți produse în serie au urmat exemplul, asigurând că toată lumea avea un fel de acces la produse de curățare a dinților.

Cu toate acestea, obiceiurile bune de periaj nu au fost comune în America decât după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când soldații staționați în străinătate au adus conceptul de igienă dentară adecvată înapoi în țara lor de origine.

– ZIUA INTERNAȚIONALĂ A PIZZEI

Este greu de imaginat că înainte de al Doilea Război Mondial, pizza era puțin cunoscută în afara Italiei sau a comunităților de imigranți italieni. Acest produs a trecut de la o masă culturală de nișă la statutul de vedeta.

Deși pâinea cu topping era consumată de egiptenii, romanii și grecii antici, locul de naștere modern al pizzei este sud-vestul Italiei, la Napoli. Fondată în jurul anului 600 î.Hr. ca așezare greceasca, Napoli a fost un oraș înfloritor. Din punct de vedere tehnic, regat independent, era renumit pentru mulțimile de muncitori săraci (lazzaroni). Aceștia aveau nevoie de mâncare ieftină, care putea fi consumată rapid. Pizza a îndeplinit această nevoie. Aceste produse timpurii ofereau toppinguri gustoase (roșii, brânză, ulei, hamsii și usturoi).

Legenda spune că, în 1889, regele Umberto I și Regina Margherita au vizitat Napoli dar, plictisiți de dieta lor obișnuită din bucătăria franceză, au cerut un sortiment de pizza de la Pizzeria Brandi a orașului, fondată în 1760. Soiul de care s-a bucurat cel mai mult regina se numea Pizza Mozzarella, acoperită cu brânză albă moale, roșii roșii și busuioc verde – care seamănă mult cu steagul italian. De atunci, această alegere specială de topping-uri a fost numită pizza Margherita, în onoarea ei.

Cu toate acestea, pizza va rămâne puțin cunoscută dincolo de granițele Napoli până în anii 1940. De peste ocean, imigranții din Napoli în Statele Unite își reproduceau pizza în New York și în alte orașe americane. Relativ repede, aromele și aromele de pizza au început să-i intrige pe non-napolitani și pe non-italieni.

CARNAVALUL DE LA RIO (BRAZILIA)

Este un festival care găzduiește multe evenimente pline de culoare care atrag tusiști din întreaga lume și se află în „Guinness Book of Records” ca cel mai mare carnaval de pe planetă. Este o perioadă foarte așteptată a anului în Rio. Petrecerile încep de obicei cu săptămâni înainte de începerea efectivă a Săptămânii Carnavalului din Brazilia.

Carnavalul are loc chiar înainte de Postul Mare și are o anumită semnificație religioasă. Este considerată sărbătoarea finală, înainte ca toată lumea să intre într-o stare de pocăință. Localnicii și turiștii din Rio se bucură de aventura extravagantă. Oamenii îndrăgesc muzica groovy de samba și mișcările de dans captivante. Și poartă costume extravagante.

Tradiția anuală datează din anii 1650. Scopul carnavalului din acea perioadă a fost acela de a onora zeii vinului grec. Sărbători elaborate erau organizate de romani, care obișnuiau să se închine lui Bacchus, zeul culesului de struguri.

Carnavalul din Brazilia a fost inspirat de festivalul „Entrudo”, introdus de portughezi. Prima ediție a avut loc în 1840. Polca și valsul erau la modă la acea vreme. Până în anul 1917, africanii au influențat Carnavalul prin introducerea muzicii samba. Există o tradiție ca oamenii sa se îmbrace în roluri opuse: femeile poartă costume de bărbați, oamenii obișnuiți se îmbracă ca aristocrații, iar bogații se îmbracă ca săracii.

ZIUA CIOCOLATEI

Consumul de ciocolată datează de aproximativ 2.500 de ani. Aztecii descoperiseră ciocolata lichidă și credeau că zeul înțelepciunii, Quetzalcoatl, i-a binecuvântat cu ea. Semințele de cacao au fost considerate atât de valoroase încât au fost chiar folosite ca monedă. În acele vremuri, aromele din ciocolată erau rare și era consumată ca băutură amară.

Ciocolata a fost consumata fără zahăr până în secolul al XVI-lea, când europenii au început să adauge zahăr. A devenit una dintre multele delicii preferate ale gospodăriilor. Multe companii populare de ciocolată din zilele noastre și-au început operațiunile în secolul XIX – XX.

Cadbury a fost fondată în Anglia în 1868 și astăzi este una dintre cele mai importante mărci de ciocolată. 25 de ani mai târziu, Milton S Hershey a lansat Hershey’s, care este acum una dintre cele mai mari și mai cunoscute mărci de ciocolată din lume. Nestlé și-a început operațiunile în anii 1860 și s-a ramificat pentru a deveni unul dintre cele mai mari conglomerate alimentare din lume.

Ceea ce a început ca o băutură a luat formă într-o monedă și a devenit astăzi una dintre cele mai mari industrii care nu numai că generează venituri și angajează sute de mii de oameni din întreaga lume, dar produce produse alimentare care sunt îndrăgite de atât de mulți dintre noi! Ziua Ciocolatei celebrează, de asemenea, versatilitatea incredibilă a acestui ingredient.

ZIUA MUZICII GALEZE

Este sărbătorită în a doua vineri din februarie și sărbătorește toate formele de muzică galeză (indie, folk, punk, hip hop sau chiar electronică). Scopul acestei zile este de a atrage atentia asupra limbii galeze și a bogatei culturi galeze, dar și de a atrage cât mai multe persoane să învețe și să vorbească galeza până în 20105. Poporul galez are o lungă istorie muzicală.

Cele mai vechi cântece galeze din anii 1600 au fost adesea legate de diferite festivaluri și tradiții (Mardi Gras, Anul Nou). O trăsătură comună a cântecelor acestei epoci este refrenul, asemănător colindelor. Actul de Unire, când Parlamentul Scoțian și cel Englez s-au unit, devenind Parlamentul Marii Britanii, a suprimat muzica galeză, în eforturile sale de a promova limba engleză. Ascensiunea bisericii metodiste în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea a suprimat și mai mult muzica galeză, deoarece biserica nu a privit cu îngăduință cântecul și dansul tradițional.

Muzica galeză a revenit în forță la sfârșitul anilor 1800, întrucât în Țara Galilor și la Londra se formaseră societăți de muzică galeză, iar în anii 1890, Nicholas Bennett și-a publicat compilația de melodii tradiționale galeze, numită „Alawon fy Ngwlad” (Melodiile pământului meu).

Opera Națională Galeză a fost înființată în 1946. Apoi au apărut Bonnie Tyler și Budgie, care și-au găsit faima națională și internațională, deși imitau ocazional stilul muzical american. BBC a promovat programe de radio în limba galeză. Scena muzicală galeză de astăzi este înfloritoare, aducând stilul său unic ascultătorilor din întreaga lume.

ZIUA NAȚIONALĂ A LECTURII ÎN CADĂ

Lectura într-o baie caldă oferă unora un sentiment de ușurare, deoarece literatura are propria magie. Originile lecturii în cada provin probabil din Imperiul Roman. Romanii iubeau băile și au fost primii care au îmbrățișat o adevărată cultură a acestui obicei. Cei care dețineau băi le decorau de obicei ca pe mini-biblioteci. Un timp, în Evul Mediu Întunecat, oamenii s-au întors la scăldat în râuri sau lacuri, folosind parfumul ca înlocuitor al săpunului.

Tradiția a reapărut mai tarziu. John Michael Kohler si Jacob Vollrath au înființat o fabrică în 1873. Compania s-a concentrat exclusiv pe fabricarea de produse din fier și oțel, dar și-a schimbat abordarea când Kohler a inventat prima cadă modernă. În 1883, Kohler a folosit un jgheab de cai din fontă acoperit cu email, căruia i-a adăugat patru picioare decorative, astfel încât nou creata cadă să stea în picioare.

În 1928, The Crane Company a introdus diverse caracteristici de baie colorate care sunt proeminente în băile noastre de astăzi. Structura căzii o face un loc minunat pentru a vă relaxa și a vă bucura de o carte bună. Cu toate acestea, cel mai mare dezavantaj al lecturii în cada este că apa și hârtia nu sunt prieteni.

ZIUA NAȚIONALĂ A VICIILOR ALTERNATIVE

Consumul de tutun, consumul excesiv de alimente nesănătoase, alcool sau cafea, jocurile de noroc, folosirea exagerată a rețelelor de socializare, TV, cheltuielile nesăbuite sunt vicii dăunătoare. Se pare că oamenii sunt încurajați să-și înlocuiască viciile cu altele mai puțin dăunătoare. Ziua Viciilor Alternative a fost sărbătorită pentru prima dată în 2016.

ZIUA NAȚIONALĂ A COVRIGEILOR ȘI A FILEULUI DE SOMON

Cea mai veche referire la covrigei a fost într-o carte de bucate arabă în secolul al XIII-lea. Cartea descria un aluat fiert și apoi copt, așa cum se fac astăzi covrigi. Astăzi, știm că aceștia sunt legați de comunitatea evreiască din Polonia în secolul al XVII-lea, iar fileul de somon provine de la pescarii scandinavi care îl conservau în saramură.

Covrigeii și fileul de somon sunt o combinație delicioasă, servită de obicei la micul dejun sau la brunch. Combinația a fost făcută celebră de imigranții evrei din New York. Aluatul este în formă de inel pentru a permite o mai bună preparere și transport la magazine. Are o textură moale. Brutarii îi pot împacheta fără efort, trecând o sfoară prin orificiul din centru.

Cuvântul „lox” este derivat din „laks” (idiș), care se traduce prin „somon”. Statele Unite recunosc lox ca fiind somonul feliat subțire, în saramură. Covrigeii și lox (somonul) sunt servite împreună cu cremă de brânză – numită popular „schmear”. Sunt servite ca un sandvich care a apărut la mijlocul anilor 1800.

În 2018, o divizie a Bimbo Bakeries din SUA a încercat să mute Ziua Națională a Covrigeilor și Fileului de Somon pe 15 ianuarie. Susțineau că nu ar fi indicat să aibă loc în aceeași zi cu Ziua Pizzei, pentru a evita competiția. Cumpărătorii au ales însă să respecte data inițială.

ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FOLOSIRII BICICLETEI IARNA

Este sărbătorită în a doua vineri din februarie. Este o sărbătoare celebrată la nivel mondial pentru navetiștii care folosesc bicicleta și pentru a încuraja pe toată lumea să ia în considerare mersul pe bicicletă la serviciu, ca o alternativă la mașina personală. În S.U.A., grupurile de susținere a bicicletelor încurajează populația, oferind informații despre rute și sfaturi pentru noii navetiști. Asociația Medicală Americană o susține, de asemenea, ca parte a agendei sale, pentru a încuraja transportul activ.

Ideea poate fi conectată cu ușurință la sărbătoarea națională a Statelor Unite ale Americii Bicycle to Work Day, care este un eveniment anual, inițiat de Federația Cicliștilor Americani în 1956. Winter Bike To Work s-a dovedit a avea un impact pozitiv asupra sănătății multora prin intermediul beneficiilor cardiovasculare, precum și prin construirea definiției musculare și crearea unui sentiment general de sănătate fizică bună. De asemenea, are beneficii pentru mediu în ceea ce privește reducerea emisiilor de carbon pe care le produc majoritatea autovehiculelor.

S-a dovedit că oamenii care folosesc bicicletele în loc de mașini sunt mai sănătoși și, foarte probabil, mai interesați de sănătatea planetei noastre și de protecție. a mediului nostru. Sărbătoarea are loc în Canada, SUA, Rusia, Croația, Germania și Polonia. Autoritățile din aceste țări au lucrat în mod constant la modalități de a încuraja participarea prin conceperea de noi modalități de a face naveta pe bicicletă mai convenabilă pentru bicicliști, chiar și în sezonul de iarnă, unde condițiile meteorologice pot împiedica foarte mult transportul.

Datorită interesului tot mai mare pentru ciclismul de iarnă, anvelopele speciale de iarnă pentru biciclete sunt acum oferite de diverse magazine.