SEXTIL PUȘCARIU – PERSONALITATE CONTROVERSATĂ?

A fost considerat trădător (a fost inclus în rubrica “Figuri de trădători” din ziarul “România liberă”), a fost simpatizant al mișcării extremiste, invitat de familia regală să facă parte din suita care a putut părăsi țara în ianuarie 1948. Sextil Pușcariu pare o personalitate controversată din acest punct de vedere. Cert este că a fost un lingvist de marcă și ne-a lăsat un important “Atlas lingvistic român” și multe alte lucrări de referință.

COPILĂRIE ȘI STUDII

Sextil Iosif Pușcariu s-a născut pe 4 ianuarie 1877 la Brașov, fiind fiul unui avocatului Iosif și al Eufrosinei. A rămas orfan de mamă la doar două luni și a fost crescut de Catinca Ciurcu, sora mamei sale. Aceasta avea să se mărite mai târziu cu tatăl său. A fost format la școala germană a actualului Colegiu Andrei Șaguna, care i-a imprimat disciplina gândirii, dar și conștiinciozitatea, dar a fost educat într-o atmosferă culturală pur românească. Probabil de aici a împrumutat entuziasmul ideilor și unității naționale. A studiat la Leipzig (obținând și doctoratul) în perioada 1895 – 1899, apoi a urmat la Paris. Și-a încheiat studiile la Viena, unde și-a început cariera universitară. A devenit membru al Academiei Române la doar 28 ani, în 1905. Înca din acel an, Academia i-a solicitat să continue “Dicționarul limbii române”, preluat de la Bogdan Petriceicu Hașdeu și Al Philippide. Intervenția lui Pușcariu a fost de la litera B (unde îl lăsase Hașdeu), până la litera L.

ACTIVITATE PROFESIONALĂ

În perioada 1906-1918 a fost profesor universitar la Universitatea din Cernăuți, unde s-a implicat în mod direct în mișcarea pentru Unire. În 1919, odată cu transferul la Universitatea Daciei Superioare din Cluj, a întemeiat unul dintre cele mai dragi proiecte ale sale: Muzeul Limbii Române. Tot la Cluj a pus bazele “Atlasului lingvistic român”.

La izbucnirea Primului Război Mondial, Sextil Pușcariu era în România și era cetățean austro-ungar. Deși însuși regele Ferdinand a intervenit pe lângă Curtea de la Viena pentru a nu fi mobilizat, Pușcariu a considerat că este de datoria sa să își facă datoria față de statul austro-ungar. Pe toată durata războiului, în perioada 1914-1918, a funcționat la serviciul de aprovizionare cu muniție din spatele frontului. Așa se explică timpul pe care l-a avut și pentru scris: a lucrat la un volum de studii istro-române și a făcut observații filologice asupra “Cărții de învățătură a lui Coresi”, din 1581. Tot în acea perioadă a încolțit și ideea de a-și redacta memoriile. După război, și-a redactat prima parte, cea despre copilărie și adolescență, în volumul “Brașovul de altădată”. Din păcate, volumul a apărut postum, abia în 1977. Jurnalul de front a fost însă completat conștiincios, cuprinzând inclusiv fragmente din corespondența cu soția sa.

LUCRĂRI

Tot în zona memorialisticii se situează și volumul “ Spița unui neam din Ardeal”, o trilogie apărută abia în 1998. Avea sa fie completată prin volumul “Călare pe două veacuri”, ce cuprinde anii 1896-1906. Deși tot postum, acest al doilea volum a apărut totuși cu trei decenii înaintea primului.

Opera sa conține peste 400 lucrări (“Istoria literaturii române. Epoca veche”, “Cercetări și studii”, revistele “Mincinosul” și “Păcăleandru” etc). Trebuie să menționăm că Sextil Pușcariu a fost cel care a pus bazele calendarului românesc, atrăgând atenția și asupra rolului almanahului. Lucrarea sa “Limba română. Privire generală” oferă un minuțios studiu asupra limbii:

“Poporul nostru are o zicală: Ori vorbește cum ți-e portul, ori te poartă cum ți-e vorba. Nu se poate arăta mai plastic, decât prin acest joc de cuvinte, raportul intim ce există între om și starea lui socială. Păstorul român nu se deosebea numai prin portul său de Românul cult, care locuia la oraș, ci și prin vorba sa.

(…) Precum cei mai mulți dintre noi întrebuințăm, pe lângă limba literară, și graiul provinciei căreia aparținem, tot așa avem mai multe feluri de vorbă, după societatea în care ne găsim.

(…) Și graiul femeilor se deosebește în unele privințe de al bărbaților, din cauza ocupațiilor diferite ale celor două sexe (mai ales la popoare pe o treaptă culturală mai joasă) și din cauza cercului restrâns – familia, vecinii, satul – în care femeia își petrece vieața.

În general, graiul femeilor e mai conservativ.

(…) Totuși, aportul femeii la limba comună e cu mult mai neînsemnat decât al bărbatului, ceea ce e explicabil dacă ținem seama de rolul inferior pe care-l are – și mai ales îl avea – femeia în societate.”

POLITICĂ

Inițial și-a manifestat simpatia față de mișcarea extremistă, acceptând să devină chiar membru al senatului legionar. După 23 august 1944, au început atacurile la adresa lui.

„Figuri de TRĂDĂTORI: SEXTIL PUȘCARIU

Are circumstanțe atenuante: de mic copil a fost nemțit. Născut la Bran, pe vechea frontieră, el a înclinat totuși în direcția opusă nouă. Studiile secundare și le-a făcut la Viena, și până astăzi știe nemțește mai bine decât românește. S’a specializat totuși în istoria limbii române. Deși obtuz la minte, a reușit să devină profesor universitar. Odată cu înflorirea cămășilor verzi, Sextil Pușcariu, om de peste 60 de ani, se declară legionar, colaborează la „Buna Vestire” și devine membru al senatului legionar. A rămas de pomină telegrama lui către părintele Moța, căruia îi scria că-l invidiază fiindcă i-a murit băiatul pe frontul fascist spaniol. A fost astfel unul dintre inspiratorii ororilor și masacrelor legionare. Ca plată, amicul lui, Gamillscheg, îl numește director la Institutului român din Berlin, fiind plătit însă de guvernul român. Evenimentele din Ianuarie 1941 îl surprind la Berlin. După zdrobire rebeliunii, el transformă Institutul din Berlin într’un centru oficial de propagandă legionară, în legătură directă cu Horia Sima. Studenții nelegionari erau pur și simplu expulzați: – Cine nu e înscris în legiune nu are ce căuta la Universitar(!), le spunea de la obraz Pușcariu. Un timp el a fost salariat oficial al guvernului nazist, care îl întrebuința ca un mijloc de presiune asupra lui Antonescu.

Astăzi Pușcariu se plimbă liber pe stradă și nimeni nu-l deranjează. Ce așteaptă guvernul ca să-l aresteze?“

(T.D. – “România liberă”)

FAMILIA LUI SEXTIL PUȘCARIU

Sextil Puscariu a locuit și în București, când participa la ședințele Academiei, pe str Vasile Conta, în blocul Corpului Didactic. A avut doi copii: Radu (medic) și Lia (măritată Manoilescu).  A murit în urma unui atac vascular. Se afla la Cluj, unde locuia de fapt. Era hemiplegic când autoritățile au decis să îl aresteze în vederea anchetării. La prima vizită acasă, familia a prezentat un certificat medical din care reieșea că nu este transportabil.

DECESUL LUI SEXTIL PUȘCARIU

A fost dus însă la Bran, unde a decedat pe 5 mai 1948. Moștenitoarea sa este nepoata, fiica dr Radu Pușcariu, fostă profesoară de educație fizică la Colegiul Spiru Haret din Capitală.