În istoria transportului public din București, un tramvai electric ocupă un loc de cinste, marcând o etapă importantă în modernizarea orașului. Este vorba de tramvaiul Nr 14. Lansat în anul 1894, acest mijloc de transport a devenit un simbol al progresului tehnologic și urbanistic al capitalei României. A început să circule prin București pe 9 decembrie.
Tramvai electric vs cu cai
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, transportul public din București era dominat de tramvaiele trase de cai, introduse în 1871. Deși utile, acestea aveau limitări semnificative în ceea ce privește viteza și capacitatea. Nevoia unei soluții mai eficiente a condus la adoptarea tramvaielor electrice, o tehnologie inovatoare la acea vreme.
Lansarea tramvaiului Nr. 14
Primul tramvai electric din București a fost pus în funcțiune pe ruta Obor–Cotroceni, acoperind o distanță de aproximativ 6 kilometri. Existau deja 13 garnituri, însă nu erau electrificate.
Acesta a fost dotat cu un sistem de alimentare prin cabluri electrice aeriene. Era o inovație care a eliminat nevoia animalelor de tracțiune și a permis deplasarea cu o viteză mai mare.
Traseul tramvaiului 14
Colorat în verde și inscripționat cu numărul 14, primul tramvai electric din București avea 8 vagoane cu motor şi opt remorci. Pleca de la Uzina Electrică, mergea pe Splaiul Independenţei, traversa Dâmboviţa pe Podul Domniţa Maria, apoi Bd Regina Elisabeta, Splaiul Gării Centrale şi îşi continuă drumul pe bulevardele Academiei, Carol I şi Pache Protopopescu.
Capătul de linie de la Obor se afla la Şcoala Iancului. Apoi, linia s-a tot prelungit până la Mătăsari, apoi Agricultori, pentru a ajunge în final la bariera Pantelimon. Astăzi după mai bine de un secol, linia tramvaiului 14, cu unele mici excepţii, respectă o parte din acest traseu.
Marcarea prin culori a liniilor de tramvai se explică prin numărul mare de analfabeți, în secolul al 19-lea. Uneori, aceștia nu cunoşteau nici măcar cifrele. Culoarea era însă ușor de deosebit. Mult mai târziu, când tramvaiul electric s-a generalizat, tramvaiele au fost vopsite toate în galben, iar sus, alături de număr, a fost instalat şi un felinar cu semn distinctiv în două sau chiar trei culori. Asemenea vagoane au mai circulat până la începutul anilor ’40.
Opinia primăriei despre tramvai
La început, consilierii primăriei s-au opus, „considerându-l o calamitate pentru public, pentru că firele electrice pot trăsni oameni şi animale şi vedem cu toţii ce aspect hidos prezintă sârmele acestea spânzurate în aer pe nişte stâlpi imposibil de privit“, după cum consemnau documentele din 1894.
Au existat și îngrijorări și privind dispariția unor ocupații, vechii meșteșugari devenind șomeri. ”Avem în țară cei mai buni potcovari din toate țările vecine, iar potcovarii noștri s-au dovedit cei mai buni luptători în timp de război. Dacă nu va mai fi nevoie de potcoave, ei se vor duce să lucreze în alte țări, iar prezența lor ne va lipsi tocmai în vremuri de restriște”, spuneau unii consilieri municipali.
Totuși, tramvaiul cu cai a circulat în București până în 1929. Au mai rămas doar câteva şine, pe străzile Ion Ghica şi Smârdan. După 1944, au dispărut şi acestea. Se spune că ar fi fost predate aliaţilor sovietici ca fier vechi, în cadrul despăgubirilor de război.
Primarul Capitalei era nimeni altul decât Barbu Ștefănescu Delavrancea. A avut o atitudine fermă. În Monitorul Comunal, nr. 45 din 1900, scriitorul a combătut aceste argumente hilare: “România, ţară eminamente agricolă, aceasta este o banalitate, toată lumea vede că e o necesitate absolută ca ţara noastră să nu mai rămână pe viitor eminamente agricolă (…)
A vorbi de cele câteva clăi de fân pe care le consumă caii Primăriei aceasta nu este o argumentaţie, ci confuzie. Cele 2-3 mii de cai ai oraşului e o bagatelă pentru bogăţia ţării. Mai sunt şi alte ţări care produc mult fân şi cresc multe vite aşa este de pildă Elveţia consideraţiunea aceasta n-a împiedicat-o câtuşi de puţin de a adopta tracţiunea electrică pentru tramvaiele lor”.
Primul tramvai electric din București, Nr. 14, traversa orașul de la est la vest și a fost mai mult decât un mijloc de transport – a fost un pas curajos către modernitate, simbolizând aspirațiile unui oraș aflat în plină transformare. Astăzi, istoria sa rămâne o pagină importantă în evoluția infrastructurii urbane a capitalei.
Surse foto
