Angela Similea este o prezență rară astăzi, deși publicul și-o dorește din nou pe scenă. Scurtul său discurs pe scena Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” de acum câteva săptămâni a emoționat spectatorii acelei seri. Angela Similea se afla în sală și, deși nu a cântat, a urcat pe scenă pentru câteva minute. De fapt, artista a debutat chiar pe scena Teatrului de Revistă din București și a povestit circumstanțele în care a avut loc acest eveniment. Discursul Angelei este redat aici:
“Să alegem întotdeauna să ne sprijinim pe ce este frumos în viață.”
Angela împlinește 77 ani în această vară și în ultimii ani a preferat viața privată, extrem de discretă, ieșind din lumina reflectoarelor. Primul succes a fost premiul II la Festivalul Internațional Cerbul de Aur de la Brașov, din 1970. Dintre compozitorii care i-au oferit partituri îi amintim pe: Marius Țeicu, George Grigoriu, Florin Bogardo, Marcel Dragomir etc. Vocea ei specială a fost descrisă ca fiind “un glas vibrant, profund, cu o întindere muzicală inconfundabilă, cu un timbru vocal specific, o voce inimitabilă, dar și de neînlocuit” și “o voce cu nuanțe de cristal, cu un timbru aparte, inconfundabil”.
Handwriting Day/ Ziua Mondială a Scrisului de Mână coincide cu ziua de naștere a lui John Hancock, important om de stat american, a cărui semnatură pe Declarația de Independență a rămas în istorie datorită stilisticii deosebite.
Ziua Mondială a Scrisului de Mână este sărbătorită din 1977, după ce profesorii au observat că abilitatea de a caligrafia literele se pierde încet-încet. WIMA (Writing Instrument Manufacturers Association) susține păstrarea artei caligrafiei, care tinde să se piardă prin folosirea excesivă și exclusivă a computerului.
Scrisul de mână îmbunătățește abilitățile cognitive, mai ales în cazul copiilor. Scriind litere, apoi cuvinte și propoziții, copiii (dar e valabil și pentru adulți!) îşi antrenează creierul și reușesc să stabilească mai multe conexiuni sinaptice decât atunci când învață folosindu-se de tehnologie. (https://cafe-psychologique.md/beneficiile-emotionale-si-cognitive-ale-scrisului-de-mana)
Vă propunem câteva mostre din manuscrisele scriitorilor și poeților români:
Tudor Arghezi, Vrabiile mamei
Nina Cassian
Emil Cioran
Andrei Muresanu
Semnatura Regelui Ferdinand I
Eugen Ionescu
Ion Creanga, Amintiri din copilarie
Mihai Eminescu, Fata-n gradina de aur
Scrisoarea lui Titu Maiorescu catre Vasile Alecsandri
Mitică Popescu a părăsit scena vieţii discret, așa cum a trăit (2 dec 1936 – 3 ian 2023).
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” din București, unde a intrat din a patra ȋncercare. A fost nevoit să ȋși ȋntrerupă studiile universitare ȋn anul III, timp de trei ani, cȃt a fost ȋnchis la Jilava și ȋn coloniile de muncă de la Periprava și Salcia, pentru “nedenunţarea de acte preparatorii pentru trecerea frontierei”. Nu ȋși turnase niște prietenii care plănuiau să fugă ȋn SUA.
A fost căsătorit cu actriţa Leopoldina Bălănuţă din 1977 pȃnă ȋn 1998. I-a cununat chiar tatăl actriţei (care era preot), ȋn casa lor din Focșani, ȋn noaptea de Revelion, la exact 20 ani de la momentul arestării lui. Au jucat ȋmpreună ȋn spectacolele de teatru “După cădere” și “Stȃlpii societăţii”.
A jucat pe scena Teatrului Mic din București, dar a avut și nenumărate roluri de film și televiziune. Unul dintre rolurile remarcabile a fost cel al lui Cocoșilă, ȋn “Moromeţii”. După ce s-a pensionat a renunţat total la teatru, conștient de problemele industriei și a lucrat doar ȋn televiziune. A prezentat emisiunea “D’ale lui Mitică” pe TVR 2, ȋncă din 1999. A fost premiat ȋn 2009, ȋn cadrul Galei UNITER și ȋn 2013, ȋn cadrul Galei Premiilor Gopo cu “premiul pentru ȋntreaga activitate”, după ce ȋn 2002 fusese decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios ȋn grad de Cavaler “pentru devotamentul și harul artistic puse ȋn slujba teatrului romȃnesc”.
Marele său regret a fost că nu a avut copii. Se temea de singurătate, dar ultimii ani i-a petrecut singur ȋn apartamentul său. Cu ani ȋn urmă, făcuse un legămȃnt: să nu se uite la telenovele și să nu facă niciodată telenovele. “Să mă duc să fac un rolișor pentru niște bănuţi?”
Vă invităm la lectura acestor interviuri cu regretatul Mitică Popescu:
Cum e să cȃnţi la vioară ȋn avion? Dar la flaut? Se pare că vine natural atunci cȃnd faci parte din orchestra care o ȋnsoţește pe Andra ȋn turneul “Vis de iarnă”.
Totul a ȋnceput ȋn 2005. De atunci, an de an, hotelul construit integral din gheaţă este modelat din blocuri de gheaţă extrase din cel mai mare lac glaciar al Munţilor Făgăraș, Bȃlea Lac. Blocurile de 70 x 70 cm ajung pȃnă la 70 kg. Construcţia durează mai puţin de o lună și uneori constructorii au emoţii din cauza diferenţelor de temperatură. Complexul include hotelul, un Ice Restaurant & Bar și o biserică. Construcţia oferă camere cu paturi, noptiere și candelabre de gheaţă, la o temperatură de -2℃ (ȋn timp ce la exterior sunt -15℃) și ȋnsumează aproximativ 3870 ore de muncă.
Hotelul are ȋn fiecare an altă temă: in sezonul 2006-2007, hotelul a oferit 12 camere și a fost construit ȋn formă de cruce.
În 2007-2008, tema a fost Sistemul Solar, astfel ȋncȃt cele 10 camere au primit denumiri ale planetelor.
2008-2009 a fost sezonul MUZICII CLASICE.
În 2009-2010, tema a fost PERSONALITĂȚI CELEBRE, iar cele 10 camere au purtat numele lui Platon, Aristotel, Heraclit, Pitagora, Seneca, Emil Cioran, Mircea Eliade, Confucius și Friedrich Nietzsche.
Sezonul 2010-2011 a oferit 14 camere, iar tema a fost ICE HOTEL – LIGHT AND STONES, camerele purtȃnd denumirea unei pietre preţioase sau semi-preţioase: Camera de Diamant, Camera de Safir, Aquamarin, Ametist, Rubin, Safir etc.
În 2011-2012, tema hotelului a fost ICE SOUND (Sunetul gheţii), iar camerele au purtat denumiri ȋn ton cu această temă: Jazz, Latino, Dance, Hip Hop, Chillout, Classical, House, Trance, Blues și din fiecare cameră se auzeau acordurile unui stil muzical.
Sezonul 2012 – 2013 a fost dedicat CARNAVALULUI; camerele au purtat numele lui Hansel și Gretel, Pălărierul cel Nebun, Alice ȋn Țara Minunilor etc, iar cele trei igloo-uri au avut ca temă Rio de Janeiro, Veneţia și Berlin. Singura sursă de lumină pe timpul nopţii au fost ledurile de mică putere, pentru a nu deteriora pereţii ȋngheţaţi.
Tema anului 2013 – 2014 a fost BAROQUE ON ICE (Bruckenthal, Ludovic al IV-lea, Schonnbrunn, Maria Antoaneta, Maria Teresa, La Fontaine, Antonio Vivaldi, Bach, Rembradt, Velasquez, Voltaire, Moliere).
2014 – 2015 a fost anul ZODIACULUI, camerele fiind numite Berbec, Leu, Capricorn etc, beneficiind de semnul zodiacal sculptat ȋn gheaţă.
Sezonul 2015 – 2016 a fost al EUROPEI, iar turiștii au putut dormi ȋn Salonul vienez (Austria), Dutch room (Olanda), Studio Helsinki (Finlanda), English Home (Anglia), High Lisbon (Portugalia), Bella Italia (Italia), Casa Maghiară (Ungaria), Spanish Kingdom (Spania), Deutsche Haus (Germania), Irish room (Irlanda), Frozen Sweden (Suedia), Luxemburg, Greek studio (Grecia) sau ȋn Odaia de sus (Romȃnia).
În 2016 – 2017, tema a fost Cinema on Ice, iar camerele au fost decorate cu personaje din filme celebre: Star Wars, The Hobbit, Ice Age, The Passion of the Christ, Toate pȃnzele sus, Rocky III, Gladiator, Titanic, Harry Potter, Dracula, ȋn timp ce igloo-urile s-au numit Smurf Igloo, Jungle by Ice și Jurrasic Park Igloo.
În 2017 – 2018, tema aleasă a fost FROZEN LOVE, iar camerele au purtat numele unor locuri și obiective din zona Masivului Făgăraș: Vȃrful Suru, Lacul Avrig, Vȃrful Negoiu, Valea Doamnei, Cabana Podragu, Castelul de Lut din Valea Zȃnelor, Palatul Bruckenthal de la Avrig. Complexul de igloo-uri a purtat numele Rezervaţiei Arpășel, Vȃrfului Moldoveanu și a Poienii Neamţului. 2018 a fost Anul Centenarului, astfel ȋncȃt restaurantul din holul central a purtat numele “Regele Ferdinand I al Romȃniei – Întregitorul”.
Tema sezonului 2018 – 2019 a fost muzica, iar cele 14 camere și 6 igluuri au fost decorate cu sculpturi din gheaţă ale unor artiști autohtoni sau internaţionali (Holograf, Corina Chiriac, Queen, Madonna, Michael Jackson, Rolling Stones, BZN, ABBA, Peter Maffay, Elvis Presley, Prince, Freddie Mercury).
În 2019 – 2020, construcţia a fost amȃnată, ȋntrucȃt ȋn decembrie a fost prea cald. Hotelul de gheaţă a fost ȋnlocuit cu Igloo Village, o construcţie cu trei compartimente pentru cazare, fiecare cu cȃte două camere cu pat dublu, un compartiment central ce a făcut conexiunea cu fiecare dintre compartimente și unde au fost amenajate restaurantul și barul și un compartiment mai mic, cu rol de lobby. Tema aleasă a fost UNDERWATER WORLD.
Inaugurarea oficială ȋn acest sezon este planificată pentru ianuarie 2023, după ce va fi finalizată și Biserica de Gheaţă. Decoraţiunile vor fi realizate de celebrul sculptor sloven Rismondo Miro, care va lucra alături de colaboratori din Romȃnia. Tema acestui sezon este tot EUROPA, dar ȋn altă cheie, fiecare cameră urmȃnd să primească numele unor capitale europene (Londra, Amsterdam, Lisabona, Dublin, București, Paris, Roma, Atena, Berlin), iar decoraţiunile interioare vor fi inspirate de simboluri din aceleași capitale. Barul amenajat ȋn interior va avea forma unui patrulater, fiecare colţ fiind marcat de un stȃlp impunător de gheaţă ȋn interiorul căruia vor fi realizate imagini ale unor obiective emblematice: Turnul Eiffel din Paris, Turnul Televiziunii Germane din Berlin, Big Ben din Londa și case tradiţionale verticale din Amsterdam. Holul central va găzdui un restaurant cu mese și scaune din gheaţă, iar servirea se va face cu platouri din gheaţă. Imaginea complexului este Paula Seling.
Deși hotelurile de gheaţă sunt foarte căutate ȋn Finlanda, Suedia, Norvegia, Elveţia, cel din Romȃnia este unic ȋn Europa de Est. Fodor’s Travel (blog de călătorii) l-a inclus ȋn Top 10 al celor mai frumoase hoteluri de gheaţă din Europa: ocupă locul 3, după satul de igluuri Kakslauttanen (Finlanda) și Iglu-Dorf Gstaad (Elveţia).
Angela Similea s-a retras din lumina reflectoarelor de un timp, dar este așteptată ȋn continuare pe scenă sau ȋn studio. Pȃnă atunci, rămȃne aceeași persoană discretă, cochetă, rafinată și atentă cu vorba, atitudinea, ţinuta.
Este cu siguranţă momentul perfect pentru a reasculta melodiile ei de Crăciun. Angela Similea nu a avut ȋn repertoriu colinde tradiţionale, ȋnsă colaborările cu Temistocle Popa, Marius Țeicu și Ovidiu Komornyik ne-au oferit splendide cȃntece care au surprins atmosfera acestei zile speciale. ‘Parcă ninge cu iubire ȋn ochii fiecărui om’, cum zice Angela.
Juriul Selecției Naționale a Eurovision Song Contest 2023 a decis cine sunt cei 12 finaliști. Dintre cele 84 de melodii originale participante, doar 12 au ajuns în finală.
Finaliştii Selecţiei Naţionale Eurovision România 2023 sunt:
Juriul a fost compus din următorii membri: Sebastian Ferenţ (Untold şi Neversea), Laura Coroianu (Emagic), Bogdan Stratulă (Urban Sunsets Radio), John Varbiu (Summer Well), Alin Vaida (Festivalul Jazz in the Park), Mihai Predescu (şeful delegaţiei României pentru Eurovision 2023) şi Remus Achim (regizorul proiectului ESC 2023).
Pentru 11 februarie 2023, Televiziunea Română pregăteşte un spectacol al Selecţiei Naţionale a Eurovision Song Contest 2023, transmis în direct din studiourile SRTv on air şi online, în cadrul căruia vor fi interpretate live cele 12 piese muzicale.
In acest an, câştigătorul va fi desemnat exclusiv prin votul publicului, fiecare melodie urmând să fie votată pe durata difuzării acesteia. Ocupantul primului loc și piesa interpretată vor reprezenta România la concursul muzical Eurovision Song Contest 2023.
În ediția din anul 2023, Eurovision Song Contest va avea loc la Liverpool, Marea Britanie. Câștigătorii Eurovision de anul trecut au fost Kalush Orchestra din Ucraina, însă din cauza situației de război care are loc în țară, organizatorii au decis să aleagă o altă destinație. Cele două semifinale vor avea loc pe 9 şi 11 mai, iar marea finală, pe 13 mai 2023, la Liverpool Arena.
Televiziunea Română este organizatoarea Selecţiei Naţionale şi participă la competiţia europeană din anul 1993. Cele mai bune performanţe ale României la acest concurs au fost: de două ori locul al treilea (Luminiţa Anghel & Sistem – Kiev, 2005; Paula Seling şi Ovi – Oslo, 2010) şi o dată locul al patrulea (Mihai Trăistariu – Atena, 2006).
Numele său, Ramon Tavernier, avea o sonoritate mult prea occidentală, așa că a fost forţat să apeleze la un pseudonim: Constantin Alexandru.
Născut la 19 decembrie 1927 la București, Ramon Tavernier a studiat pianul ȋncă din copilărie, apoi la Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din Capitală (1948 – 1953) cu Ioan D. Chirescu (orchestraţie), Paul Constantinescu (armonie), Leon Kleper (compoziţie), Marțian Negrea, Theodor Rogalski și a fost unul dintre cei mai renumiţi orchestratori ai timpului său, alături de Sile Dinicu, Richard Oschanitzky, Cornel Popescu şi Richard Bartzer: peste 1000 partituri ale unor melodii romȃnești sau străine au fost oferite Radio-ului, Casei de Discuri Electrecord și cinematografiei.
Își dorise să studieze percuţia, dar nu a fost posibil din cauza unui accident la o mȃnă, motiv pentru care s-a ȋndreptat spre alte domenii ale artei sunetelor. Ramon Tavernier a fost fascinat de folclorul romȃnesc și a fost primul compozitor care a introdus naiul ȋn universul atȃt de expresiv al jazz-ului și al muzicii ușoare, astfel ȋncȃt Gheorghe Zamfir a studiat cu el, dar a avut și ocazia să ȋi interpreteze piesele, ca și Cătălin Tȃrcolea, cu care a realizat primul albul de jazz din lume (“Panpipe in jazz”). Prima melodie de acest gen a fost “Cum mă vezi și cum te văd”, interpretată de Aurelian Andreescu.
Și-a ȋnceput activitatea muzicală ca profesor de muzică la Palatul Pionierilor (1950-1952), apoi a fost orchestrator și colaborator permanent la Radiodifuziunea Romȃnă, pianist-corepetitor la Studiourile de dans bucureștene, la Corurile Fabricii Gh.Gheorghiu Dej, al Băncii Naționale și al Teatrului Țăndărică, redactor și secretar al casei de discuri Electrecord și membru al Uniunii compozitorilor și muzicologilor din RSR (ȋncepȃnd din 1969). Melodiile sale au primit numeroase premii, iar Tavernier a compus pentru interpreţi vestiţi: Angela Similea și Cornel Constantiniu (Dar nimeni nu-i ca noi), Margareta Pȋslaru (Cȋntec pentru lumină), Adrian Romcescu (Lacul), Ricky Dandel (De-or trece anii), Dan Spătaru (Ai trecut iar pe strada mea), Doina Badea (Lacrimi de fericire). Dintre compoziţiile sale, amintim: Nu încerca să te minți, Un trifoi cu patru foi, Dorința, Când ne întâlnim, Foaie verde, La Histria, Cȋmpii de aur sub soare, Înălțare, Darurile, Cȋntecul obârșiei, Tu crezi că a fost iubire-adevărată?, Vals, Coloana infinita, Cȋntec pentru lumină, Cȋntec tineresc, Cȋntec de drum, Cȋntecul călătorului ȋn toamnă, Darurile, Florile din fereastră, O stradă prea ȋngustă, Samba Bossa-Nova, Sub a ramurilor mreajă, Vreme bună, Dorul etc. Piesele sale au fost incluse pe discuri: Melodii de Ramon Tavernier, Rugăciuni fără frontieră, Naiul ȋn jazz (1979), Antologia muzicii romȃnești.
Inovatorul orchestrator al anilor ‘50 a compus și coloana sonoră a șase filme: Am fost 16 (Radu Cornea), Knock-out (regia Mircea Mureșan), Amintiri bucureștene (Radu Gabrea), Împușcături sub clar de lună (Mircea Mureșan), Porţile dimineţii (Radu Gurău), Calculatorul mărturisește (Radu Cornea).
“Este o personalitate marcantă a muzicii romȃnești, care și-a pus amprenta asupra artei din Romȃnia”, aprecia maestrul Eugen Bertea. Și nu exagerează, ȋntrucȃt Ramon Tavernier (Alexandru Constantin) a avut performanţe remarcabile ȋn condiţii dificile. În 2001 a fost premiat de Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din Romȃnia cu Premiul de Excelenţă pentru ȋntreaga activitate profesională.
Compozitorul s-a retras de mulţi ani din agitaţia Capitalei, preferȃnd să locuiască ȋntr-o zonă pitorească din Moldova și s-a dedicat exclusiv muzicii religioase corale. CD-ul “Rugăciuni fără frontiere”, o colecţie de 19 miniaturi ȋncepȃnd cu “Cele 10 porunci” a fost premiat ȋn 2000 de UCMR, sunt bijuterii sonore cu mesaj dens și limbaj fin și reprezintă, așa cum el ȋnsuși mărturisește “numitorul comun al confesiunilor religioase creștine ce au la bază cultul Preasfintei Treimi și al Sfintei Fecioare Maria”.
“Compozitorul și-a pus ȋntrebări cu profunzime de spirit, iar ȋn răspunsuri relevantă este SMERENIA. Muzica lui Ramon Tavernier echilibrează, ȋmblȃnzește, conduce către opţiunea traiului ȋn legile spirituale; și la gȃndul potrivit căruia viaţa reprezintă o respiraţie ȋn veșnicie. Dar, ca să poţi vorbi cu folos, ca să comunici, trebuie să te asculte cineva. Așa s-au născut aceste ȋnregistrări… Suflet mȃndru și grav, Ramon nu a avut nevoie de speranţe ci doar de adevăr. Sărbătorile pe care le trăiește din plin ȋnseamnă pentru el izbucnirea din tăceri. Muzica lui Ramon, fie că e vorba de slagăre, fie de simple melodii, poartă cu ea subtilitatea compozitorului, fluidă, eterică, subtilă. Făcȃnd posibilă reȋntȃlnirea cu noi ȋnșine.” (Daniela Caraman Fotea).
“Tot ce faci să vină din convingerea cea mai adȃncă” – Ramon Tavernier.
Ce-şi doresc afaceristii? Bani? Faimă? Putere? Să impresioneze? Să fie admiraţi şi temuţi în aceleşi timp? Cu siguranţă câte ceva din fiecare. Dar un profesor universitar, un avocat sau un moşier? Nu este greu de ghicit când îi urmăreşti separat. Când însă un singur om are toate aceste atribuţii, răspunsul poate să fie de-a dreptul neaşteptat. De exemplu, ce-aţi zice de crearea unui nou oraş, un fel de dublură a unuia existent, dar bazat pe noi principii?
Cam asta ar fi pe scurt povestea aparitiei cartierului Bucureştii Noi sau “Noul Bucureşti” cum şi l-a numit Nicolae Basilescu, mosier, om de afaceri, avocat, profesor universitar si decan al Facultăţii de Drept din capitală. În 1898, acesta înfiinţează în nord-vestul Bucureştilor, pe moşia Măicăneşti-Grefoaicele o nouă aşezare numită “Bucureştii Noi”. Daca va intereseaza si mentalitatea politicianului Basilescu, veti gasi detalii interesante in discursul sau din 3 februarie 1935. Cu aceasta ocazie, Basilescu îşi prezintă motivaţia care a stat la baza acestui prgramul edilitar. Dacă, din curiozitate, veţi citi mesajul profesorului, veti descoperi că dincolo de bunele intenţii, atunci, ca şi acum, progresul se strecoară printre intrigi politice, acuzaţii, ameninţări, adevăr şi bârfă, printre instigatori şi victime.
Planul a fost simplu si a fost pus în aplicare făra nicio ezitare. Naşterea noului oraş trebuia să aibă loc pe cele 295 de hectare ale moşiei Măicăneşti. Profesorul Basilescu doneaza o parte din teren, iar 155 de hectare se vând cu 1 leu metrul pătrat. Conform propriilor sale declaraţii, a vândut în cinci zile, începand cu 1 februarie 1898, nu mai puţin de un milion de metri pătraţi. Pe terenul donat urmau să se amenajeze străzi, pieţe, parcuri şi lăcaşe de cult.
Nu stă pe gânduri şi în luna mai 1898, Basilescu pune piatra de temelie a bisericii cu hramul “Sfântul Niculae” si “Sfânta Ecaterina”.
Obţine în acelaşi an aprobările şi construieşte o linie de cale ferată care să lege viitorul oraş (Bucureştii Noi) cu Capitala. Exploatează această linie cu cai, cu motor cu abur, cu motoare cu benzină. În doar câţiva an, pe această linie functionează şi un tramvai electric, al cărui drept de exploatare, Basilescu (deşi obţine un profit apreciabil), îl concesionează regiei de transport public.Ambiţiosul plan a început cu optimism, dar timpurile i-au jucat o festă inventivului Basilescu. Cand teribila criză financiară a lovit România intre 1899 – 1922, falimentele s-au ţinut lanţ. Pentru zeci de mii de bucureşteni, fuga din capitala părea singura soluţie. Terenurile arvunite au fost abandonate, iar plăţile au încetat.
Construcţia a fost încredinţată arhitecţilor George Mandrea şi E. Kasparovski, iar pictura a fost realizată de renumitul pictor danez Exner. Zona oferă cu generozitate spatii verzi: pe lângă splendidul parc de 20.000 de metri pătraţi din jurul bisericii, vis-a-vis se află Parcul Bazilescu populat cu frumoase exemplare de copaci aduşi din Codrii Vlăsiei.
In incinta parculului ar trebui sa gasiti un edificiu, altadata loc de atractie pentru iubitorii spectacoleleor in aer liber. Construcția, cu o capacitate de 2.000 de locuri, a fost ridicată în 1953 cu ocazia Festivalului Tineretului (Al III-lea Congres Mondial al Tineretului şi al IV-lea Festival Mondial al Tineretului şiStudenţilor). Amfiteatrul are puternice accente arhitecturale inspirate de antichitatea greco-romană și de cea renascentistă. Din pacate, spectacolele, concertele, piesele de teatru au fost date uitarii, cladirea fiind intr-o avansata stare de deteriorare. Ca o fantoma a trecutului si martora a nepasarii, stema Republicii Populare Romane mai rezista inca deasupra scenei.
Stema Republicii Populare Romane
Parcul si Teatrul de vara “Nicolae Bazilescu” (fost Nicolae Balcescu)
Istoria zonei Bucurestii Noi a continuat. La început a aparţinut comunei Băneasa, iar în 1940 a fost inclusă în raionul Griviţa Roşie. Construcţia primelor blocuri a demarat în 1950. Primele ansambluri de locuinţe, destinate familiilor de muncitori sunt copia identică a celor din Vatra Luminoasă (între str. Ciurea si Str.Victor Manu). Formate din parter si trei etaje, construcţiile au fost proiectate după modelului arhitectural urbanistic al cvartalurilor sovietice: structuri solide, apartamente la limita confortului, având magazine la parter si un parc/ curte interioara în centrul cvartalului. Şi asemănările dintre cele două cartiere nu se opresc aici.
Tot in 1953, cu ocazia celor două evenimente mondiale, a fost inaugurat si Parcul National (Parcul de Cultură şi Sport 23 August), care cuprinde pe cele 60 ha stadionul, complexul sportiv, Turnul de Paraşutism si un teatru în aer liber “Mihai Eminescu”.
Voi reveni reveni cu istoria, la fel de fascinanta, a acestui complex din sectorul 2. Pana atunci, va recomand o plimbare prin parcul Basilescu sau, intr-o zi torida, un popas in curtea Bisericii Basilescu.
Liniile de transport in comun si rutele care au statii in apropiere:
RomaniaSweetRomania 