Ce este singurătatea poetului? Un număr de circ neanunțat în program.
Ce este o lacrimă? Un cântar în așteptarea greutăților.
Ce este beția? O filă albă între altele colorate.
Ce este uitarea? Un măr copt în care s-a infipt o suliță.
Ce este întoarcerea? Aproape nimic, dar ar putea să fie un fulg de zăpadă. E o iarnă care vine.
Ce este un an nou? O poveste de dragoste care se sfârșește.
Ce este o tristete? Un drum care se împotmolește înainte de a ajunge la liman.
Ce este un revelion? Un pahar de vin care în care s-a turnat otravă.
Ce este femeia iubită? O batistă care mai flutură încă. Trezirea melancolică după o noapte fără constelații. Un vânt care începe să bată.
(Delirul, partea a II-a, cap. XVI)
Apărut în ianuarie 1975, într-un moment istoric-cheie, când Ceaușescu tocmai începuse distanțarea de politica URSS, Delirul lui Marin Preda a beneficiat de un succes extraordinar (un tiraj de 100 000 exemplare). Dincolo de statutul de carte politică de reabilitare a unora, distanțare a altora de regimuri sau personaje și de faptul că a suscitat îngrijorare la Moscova, romanul este o metaforă, o aluzie mai mult sau mai puțin transparentă, un joc de cuvinte, o ironie ludică. Și mai este o splendidă descriere, aproape cinematografică, a dansului. Un Revelion în care personaje și cititori laolaltă uită de contextul istoric și numele care au chinuit Europa.
Versiunea audio poate fi ascultată aici https://archive.org
