Sărbătorim pe 29 iulie Ziua Imnului Național, data la care, în Râmnicu Vâlcea, un grup de tineri au interpretat pentru prima oară melodia sub conducerea autorului ei, Anton Pann.
Deși originea lucrării este încă controversată, s-a încetățenit varianta conform căreia, versurile îi aparțin lui Andrei Mureșanu, iar melodia a fost compusă de Anton Pann. Este drept că Susana Mureșanu, soția poetului, susținea că el a compus și linia melodică.
“…prin a doua jumătate a lunii mai 1848 erau adunaţi la Braşov mai mulţi fruntaşi ai românilor din Principate, între care Bălcescu, unul sau amândoi fraţii Brătieni, Magheru, Cezar Bolliac, Alecsandri, Gh. Sion, Bolintineanu, fraţii Goleşti şi alţii, dintre care unii se înapoiaseră de la Adunarea Naţională din Blaj, la care luaseră parte. În Braşov, aceşti fruntaşi din Ţara Veche se întâlneau adeseori cu fruntaşii locali ai românilor, cum erau cei doi Mureşeni, Iacob şi Andrei, cu Bariţ, cu protopopul Popazu şi cu dr. Vasici. (…) De la o asemenea întrunire s-a întors odată, pe la finea lui mai, bărbatul ei, târziu după miezul nopţii, fiind foarte agitat. El nu s-a culcat, ci s-a aşezat la masa de scris şi a scris până târziu, după ce se făcuse ziuă, mai sculându-se din când în când de la masă şi plimbându-se prin odaie, citind din ceea ce scrisese. Erau strofe din Deşteaptă-te, române!” (prof Moroianu).
George Barițiu povestea cum a fost creat textul: “După munca zilei ieşeam amândoi aproape regulat pe la cinci ore la aer curat. Astă dată Andrei venise la mine înainte de amiază ca să eşim spre pădure, că are să-mi mai citească ceva. Era Deşteaptă-te, române! – Oare cenzura ceva zice? – Vom încerca într-un noroc. Censorul cel mai sever va pleca de acasă, numai câteva zile să aşteptăm. – Până atunci doară îi voi afla şi o arie.” Poezia a apărut în numărul 25 din 21 iunie 1848 al “Foii pentru minte, inimă şi literatură” sub titlul “Răsunet”. De aici încolo apare confuzia priving compozitorul. Susana Mureșanu povestea: “Andrei Mureşanu şi-a luat băieţii de români de la gimnaziul catolic din localitate şi băieţi de la şcoala primară a neguţătorilor români şi s-a dus cu ei pe Tâmpa, cântând Deşteaptă-te, române! După o melodie veche, tărăgănată, care i s-a potrivit. Când s-a coborât de pe Tâmpa, băieţii îl cântau de minune. E bine deci să se ştie că melodia lui Deşteaptă-te, române! Tot poetul Mureşanu i-a dat-o, cum povestesc mai sus, şi acest imn mai întâi a fost cântat, pe urmă a fost publicat.”
Conform unei alte teorii, compozitorul ar fi Anton Pann, deși nu există dovezi scrise în acest sens. Controversa se bazează pe raportul Comisarului Districtului Vâlcea, D. Zăgănescu, din 30 iulie 1848: “ieri, joi 29 ale curgătoarei luni, cetăţenii din Râmnicu Vâlcea au manifestat într-o câmpie înconjurată cu arbori ce este la marginea cetăţii pentru constituţie, iar garda naţională a răspuns printr-un număr însemnat de arme cu salve detunătoare. Aflându-se în acest pompos constituţiu şi d-lui Anton Pann, profesor de muzică, împreună cu câţiva cântăreţi de aceeaşi profesie, au alcătuit o muzică vocală cu nişte versuri prea frumoase puse pe un ton naţional plin de armonie şi triumfal, cu care a ajuns entuziasmul de patrie în inimile tuturor românilor”. Comisarul se referea la Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, care se afla vis-a-vis de casa lui Anton Pann.
Iacob Mureşianu, răspunzând unei întrebări formulate de redacţia “Astra” din Iaşi afirma: “Autorul poeziei, cât şi a melodiei imnului Deşteaptă-te, române!, este Andrei Mureşanu. Armonizată însă a fost de un muzic boem la dorinţa autorului, şi s-a publicat într-un caet intitulat Flori române, împreună cu alte jocuri naţionale, pe la 1860. Melodia originală se vede în Muza Română, nr. 2/1888, la începutul putpuriului românesc.”
Prezent în cele mai importante momente ale istoriei românilor în ultimele două secole, născut în timpul unei revoluții și impus ca imn de altă revoluție, 150 de ani mai târziu, ‘Deșteaptă-te, române’ este azi unul dintre cele mai vechi imnuri naționale din Europa. A fost cântat cu ocazia momentelor dramatice, în timpul revoltei de la Brașov (1987), la Revoluția din 1989. Cântecul a fost interzis după instaurarea regimului comunist, in 1947. Prima inregistrare a fost făcută pe disc, în 1900, în Statele Unite ale Americii, în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Zece ani mai târziu, fanfara Batalionului 2 Pionieri din București reunită cu fanfara Regimentului Ștefan cel Mare din Iasi au realizat cea dintâi inregistrare instrumentală, iar corul “Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată varianta corală.
Cântecul conține 11 strofe, dar la ocazii festive se interpretează doar strofele 1, 2, 4 și 11.
Cu această ocazie, vă invităm la o lectură interesantă a unor materiale oferite de Biblioteca Digitală, unde găsiți studiile reputatului muzicolog Vasile Vasile despre „imnul identității și unității românești”.
„DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!”
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţa-n libertate ori moarte!” strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!
“Deșteaptă-te, române!” a fost și imnul R.D.Moldovenești intre 1917-1918 și al Republicii Moldova între 1991-1994 (fiind înlocuit apoi cu “Limba noastră”).
sursă foto: www.wikipedia.org
