HOTEL INTERCONTINENTAL, BUCUREȘTI

Hotelul Intercontinental din București, deschis în mai 1971 a fost vedeta multor cărți poștale, vederi, albume etc. Totuși, cea mai reușită imagine a sa rămâne cartea poștală argintie editată în 1973, care s-a vândut cu 2.50 lei.

Primul hotel de 5* din România a fost totodată și primul zgârie-nori din Capitală.

Intercontinental, Bucuresti
Intercontinental, Bucuresti

Până la schimbarea denumirii în ianuarie 2022, hotelul a avut o istorie captivantă, dar nu foarte cunoscută publicului larg.

  • O VIZITĂ ȘI UN PLAN DE AFACERI ÎN ANII 60

La începutul anilor ’60, Bucureștiul simțea nevoia unui hotel de lux. Se pare că Cyrus Eaton Jr, reprezentant Cyrus Eaton Corporation, a venit în România într-un voiaj de afaceri însoțit de Clara Reece, româncă din Turnu Severin, însă nu au găsit camere disponibile, așa că au dormit în holul hotelului Athenee Palace.

Ironia sorții face ca denumirea Intercontinental să aparțină acum fostului Athenee Palace. Om de afaceri versat, Eaton a simțit oportunitatea investiției și a decis să construiască în București hotelul care lipsea. Șansa sau doar întâmplarea a făcut să-l întâlnească chiar a doua zi pe cel care urma să devină directorul viitorului hotelul de 5*: Gheorghe Leonte, care lucra la Athenee Palace. Calculul americanului a fost destul de simplu: “dacă o mașină bună, nouă, costă aproximativ 15 000 de dolari, cam tot atât putem considera că ar fi prețul de construcție al unei camere de hotel de lux. Acest cost ar trebui multiplicat cu 400 si astfel avem costul unui hotel de lux adevărat: 6 milioane de dolari,”

În noiembrie 1967, “New York Times’ anunța acordul între guvernul român și InterContinental Hotel Corporation, subsidiară a Pan American World Airways. Construcția a demarat în 1967 după proiectul arhitecților Dinu Hariton, Gheorghe Nădrag, Ion Moscu și Romeo Belea.

Au fost vehiculate câteva posibile locații (Parcul Kiseleff, Parcul Unirii) dar în final s-a decis actualul amplasament, unde funcționase terasa “La Zisu”, după un circ ambulant, un restaurant, o grădină de vară. Inițial, terenul aparținuse Mănăstirii Cernica, apoi a fost cumpărat de familia Hagi-Moscu pentru a ridica o casă cu etaj, a trecut în proprietatea primăriei în perioada 1882-1912. După demolarea casei Hagi-Moscu, terenul fusese folosit până în perioada interbelică de Regimentul de Jandarmi al Capitalei pentru exerciții de instrucție.

  • INAUGURAREA

Inaugurarea oficială a avut loc în mai 1971, în același timp cu primul zbor Pan Am la București, ai cărui pasageri au fost primii oaspeți ai hotelul. Numeroase personalități s-au cazat aici de-a lungul vremii (Kurt Waldheim, secretar general al ONU, Gustav Heinemann, preşedintele Republicii Federale Germania, David Rockefeller, Luciano Pavarotti etc).

“Au fost o mulțime de standarde tehnice de urmat, mai ales că eram pe cale să construim primul zgârie-nori din România. Una dintre solicitările pe care le-am avut a fost să proiectăm o clădire care să ofere oaspeților o perspectivă unică și memorabilă asupra orașului din orice cameră sau unghi. Piscina din partea de sus a hotelului – etajul 22 și facilitățile de la etajul 21 (un restaurant cu bucătărie și lounge) erau luxul suprem la acea vreme și sunt încă unice în București.”. (arh. Romeo Belea)

  • LIPSEȘTE NUMĂRUL 13

Hotelul de 88 m înălțime și 23 etaje este cea de-a doua cea mai înaltă clădire din țară, după Casa Presei Libere și al doilea hotel al lanțului InterContinental construit într-o țară comunistă după Esplanada din Zagreb (Iugoslavia). Hotelul oferă 257 camere, echipate încă de la început cu aer condiționat și mobilier de lux. Până în 1990, aici funcționau trei baruri: unul de zi (Belvedere), la etajul 2, unul de noapte (Luna Bar), la etajul 21 și Intermezzo, în holul central.

Poate acesta era motivul pentru care Nicolae Ceaușescu nu agrea hotelul și a făcut aici o singură vizită, în urma căreia a cerut întreaga documentație de cheltuieli pe care a verificat-o cu atenție. Hotelul este cunoscut și pentru Sala Rondă, un spațiu pentru conferințe, al cărei perete semirotund este decorat cu friza “Dansul” sau “Friza în stil românesc” care aduce cu o horă tradiționala, piscina de la etajul 22 și Imperial Suite, cel mai scump apartament, situat la etajul 19, unde au fost filmate scene din “Nea Mărin Miliardar” (1979). Apartamentul Imperial de 240 mp beneficiză de un dormitor principal și unul secundar, vedere spre Piața Universității. o baie principală cu jacuzzi și saună, două băi secundare, o sufragerie cu un pian alb Steinway & Sons, unic în București, mobilier din lemn de nuc poleit cu aur și obiecte de iluminat din sticlă de Murano, bucătărie complet echipată.

Primele trei niveluri oferă spații publice ample, urmând corpul central al turnului modulat pentru spații de cazare pe 17 niveluri, restaurantul și piscina, precum și coronamentul. În numerotarea nivelurilor lipsește numarul 13, considerat a fi cu ghinion. Braseria Corso cu vedere la bulevardul Bălcescu oferă mese pe tot parcursul zilei, iar barul cu pian “Intermezzo” asigură băuturi calde și diverse cocktailuri. La etajul 22 este amplasat clubul de sănătate, cu vedere pitorească spre oraș: sală de fitness, piscină interioară încălzită, saună. Hotel Intercontinental a adus în România conceptele de bufet suedez și room-service.

De altfel, piscina este cel mai înalt bazin din București și este un element de contrabalans în caz de cutremur. La seismul din 1977, au fost doar niște ferestre sparte la etajele 19 și 21 și câteva obiecte de veselă în restaurant.

Interul, cum i se mai spune, a fost martorul tăcut al Revoluției din 1989. Aici erau cazați jurnaliști străini sosiți în România pentru a transmite ultimele momente ale regimului Ceaușescu. De la ferestrele hotelului s-au filmat și s-au transmis cadre în direct ale manifestației din Decembrie.

  • SCHIMBARE DE IDENTITATE

Astăzi, hotelul și-a schimbat identitatea și se numește Grand Hotel Bucharest, a intrat într-un amplu proces de renovare și modernizare care se va finaliza în 2024, pentru a se alinia trendurilor internaționale privind designul și ospitalitatea. Bucureștenii folosesc însă în general vechea denumirea, din obișnuință sau din nostalgie.

Surse foto:

https://www.grandhotelbucharest.ro

https://www.historia.ro

https://www.thejetsetterdiaries.com

https://www.zilesinopti.ro

 

 

 
Verified by MonsterInsights